Viaţa veşnică, III [Ioan 5.45-47] Credinţa în Domnul Isus şi în Cuvântul Lui Dumnezeu

III. Credinţa în Domnul Isus şi în Cuvântul Lui Dumnezeu (scris şi rostit)

Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui ; este cine să vă învinuiască : Moise, în care v-aţi pus nădejdea. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

Dar dacă nu credeţi cele scrise [gr. grammasin] de el, cum veţi crede cuvintele [gr. rhēmasin] Mele ?” (Ioan 5 : 45 – 47) Continue reading „Viaţa veşnică, III [Ioan 5.45-47] Credinţa în Domnul Isus şi în Cuvântul Lui Dumnezeu”

Viaţa veşnică, II [Ioan 5.41-44] Smerenia Domnului Isus versus slava oamenilor

II. Smerenia Domnului Isus (este total opusă căutării renumelui personal / a slavei oamenilor, Ioan 5.41-44)

Domnul Isus a spus : „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi ; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu ?” (Ioan 5 : 41 – 44) Continue reading „Viaţa veşnică, II [Ioan 5.41-44] Smerenia Domnului Isus versus slava oamenilor”

Viaţa veşnică, I [Ioan 5.39-47]

În Evanghelia după Ioan 5.39-47, avem notate cuvintele Domnului Isus care le-a spus contemporanilor Lui din ce cauză nu aveau viaţa veşnică :

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa !

Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi ; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu ? Continue reading „Viaţa veşnică, I [Ioan 5.39-47]”

Pilda Talanţilor (III), Matei 25.28-30, (Dumnezeu a dat / luat, dă / ia)

În Pilda talanţilor scrie :

„Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are [lit. la tot cel ce are] zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos ; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are !

Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară : acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25 : 28 – 30). Continue reading „Pilda Talanţilor (III), Matei 25.28-30, (Dumnezeu a dat / luat, dă / ia)”