Dumnezeu a împreunat (înjugat). 4 Carul [Matei 19.6]

II. Carul

În Matei 19.6 sunt notate cuvintele Domnului Isus : „Deci, ce a împreunat [gr. synezeuxen de la suzeugnumi : sýn, „cu” și zeúgos, „jug” ; syzeúgnymi : „foarte strâns” este folosit doar pentru căsătorie în NT”] Dumnezeu, omul să nu despartă”.

Adevărul central

Pentru a ne ajuta să înţelegem căsătoria, Dumnezeu ne-a vorbit în Biblie prin metafora jugului, care are cel puţin trei aspecte :

  1. cumpăna (importanţa păstrării armoniei între cei doi),
  2. carul la care sunt înjugaţi (se referă la greutăţile vieţii pe care soţul şi soţia le duc împreună) şi
  3. fierul plugului, (ştiut fiind faptul că animalele erau înjugate şi pentru a fi de folos la aratul pământului). Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 4 Carul [Matei 19.6]”

Dumnezeu a împreunat (a înjugat). 3. Cumpăna [Matei 19.4-6]

Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6)

Introducere

Poate ne vom întreba, ce are de-a face cumpăna cu înjugarea şi cu jugul ? Cel de-al şaselea pasaj biblic, în care este folosit cuvântul zygós (jug) ne vorbeşte despre jug cu sensul de cumpănă sau balanţă (cântar). Jugul se referă la braţul balanţei (a se vedea imaginea alăturată), acea „grindă” care uneşte cele două talere ajutându-le să lucreze ca echipă.

În Apocalipsa 6 : 5 găsim scris : „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând : „Vino şi vezi !” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă [gr. zygon]”. Continue reading „Dumnezeu a împreunat (a înjugat). 3. Cumpăna [Matei 19.4-6]”

Dumnezeu a împreunat (înjugat). 2. Jugul. Consideraţii generale [Matei 19.4-6]

Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6) Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 2. Jugul. Consideraţii generale [Matei 19.4-6]”

Dumnezeu a împreunat (a înjugat), 1. Introducere. Jugul [Matei 19.4-6]

În Matei 19.4-6 sunt notate cuvintele Domnului Isus (El le-a explicat fariseilor că familia s-a format deoarece Dumnezeu i-a împreunat (adus împreună) pe cei doi :

Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis : 

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

Deci, ce a împreunat [gr. synezeuxen de la suzeugnumi ; sýn, „cu” și zeúgos, „jug”] Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. Continue reading „Dumnezeu a împreunat (a înjugat), 1. Introducere. Jugul [Matei 19.4-6]”

Isaia 53 [Introducere]

În Isaia 53.1-3 era proorocită Jertfa Domnului Isus (modul în care a fost perceput de către contemporanii Lui, de Dumnezeu precum şi ce fel de viaţă a avut) : „1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ? Cine a cunoscut braţul Domnului ?

2 El a crescut înaintea Lui

  • ca o odraslă slabă,
  • ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat.

Continue reading „Isaia 53 [Introducere]”

Ajută-ne ! [Faptele Apostolilor 16.9-10]

În Faptele Apostolilor 16.9–10 srie că : Noaptea, Pavel a avut o vedenie : un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte : „Treci în Macedonia şi ajută-ne !”  După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia”.

Introducere

Apostolul Pavel a scris şi din experienţa de pe câmpul de misiune :

Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Dar

  • cum vor chema pe Acela în care n-au crezut ? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit ? Şi
  • cum vor auzi despre El fără propovăduitor ? Şi
  • cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi ? După cum este scris : „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia !” (Romani 10 : 13 – 15)

Este adevărat că Dumnezeu poate mântui pe oricine printr-o revelaţie directă, fără a se folosi de vreo intervenţie umană, dar regula Divină este aceasta : pentru ca un om să fie mântuit este nevoie de un vestitor al Evangheliei. Continue reading „Ajută-ne ! [Faptele Apostolilor 16.9-10]”

Ajută-ne ! [Fapte 16.9-10, 30 august 2020]

COMUNICAT [sâmbătă, 29 august 2020, orele 22 : 10]

În atenţia membrilor Bisericii Cezareea Reşiţa

Pace şi binecuvântare !

Având în vedere că avem între membrii Bisericii un caz suspect de covid, de mâine se sistează slujbele Bisericii Cezareea pentru o săptămână (aceasta înseamnă că mâine 30 august 2020 şi joi 3 septembrie 2020) nu vom avea slujbe în Biserică.

Urmează să comunicăm ce va fi în continuare, în funcţie de modul în care vor decurge lucrurile.

ÎL rugăm pe Dumnezeu să intervină cu Harul Lui, în sprijinul tuturor celor care suferă în această perioadă !

Lepra sau Despre boala infecţioasă şi contagioasă [Levitic 13, Exod 15.26]

Boala infecţioasă (termenul generic era lepra) este descrisă în Biblie încă de acum mii de ani, (iar Levitic 13 este capitolul care se ocupă specific de lepră).

În contextul actual este bine să ne reamintim că Dumnezeu încă din perioada Vechiului Testament a :

  1. detaliat consultul de specialitate precum şi diferite situaţii de viaţă în care se putea produce infectarea,
  2. prescris regulile de igienă din Vechiul Testament care erau obligatorii pentru evitarea îmbolnăvirii,
  3. descris regulile de prevenţie.

Continue reading „Lepra sau Despre boala infecţioasă şi contagioasă [Levitic 13, Exod 15.26]”

Nu ar fi murit fratele meu ! [Ioan 11.21, 32]

N-ar fi murit fratele meu! [Ioan 11.21, 32]

Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu !”… (Ioan 11 : 21)

Printre cei care ÎL urmează pe Domnul Isus există :

1.cei la care ţine Isus şi
2.cei / cel care ţine la Isus.

Lazăr intra în ambele categorii. Continue reading „Nu ar fi murit fratele meu ! [Ioan 11.21, 32]”