Înălţarea Domnului Isus la Cer sau Valoarea norului (pierderii) din viaţa mea [Fapte 1.6.11]

Înălţarea Domnului Isus la Cer sau Valoarea norului (pierderii) din viaţa mea (Fapte 1.6-11)

Asemenea apostolilor şi noi ÎL avem pe Isus în viaţa noastră şi uneori nu ştim să apreciem timpul petrecut cu EL, zi de zi şi abia atunci când între noi şi EL se pune un nor, realizăm ce am pierdut … dar poate fi prea târziu !

De aceea să ne ajute Dumnezeu să învăţăm din greşelile făcute până acum şi să înţelegem că avem nevoie de-o relaţie foarte bună cu Isus tot timpul, nu doar de ceea ce EL ne poate oferi şi ne dorim să primim de la EL !

I. Apostolii
II. Norul (poate reprezenta pierderea valorii dar şi … valoarea pierderii / dacă învăţ din ceea ce mi s-a întâmplat)
III. Domnul Isus (comoara / cea mai mare valoare de care poate să aibă parte un om de pe pământ) Continue reading „Înălţarea Domnului Isus la Cer sau Valoarea norului (pierderii) din viaţa mea [Fapte 1.6.11]”

Vorbirea dreasă cu sare (II) [Coloseni 4.5-6]

În Coloseni 4.6 apostolul Pavel a scris despre faptul că un credincios trebuie să fie atent când vorbeşte, vorbirea lui trebuind să fie dreasă cu sare. Dar oare ce înseamnă „vorbire dreasă cu sare ?”

Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară ; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie

  • totdeauna cu har,
  • dreasă [gr. ērtymenos “asezonată”] cu sare,
  • ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia”. (Coloseni 4.5-6)

A asezona înseamnă :

1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun … 2 (Fig.) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit”. (MDA2 / 2010)

Apostolul Pavel compară vorbirea cu … o mâncare şi este clar că nu se referă la a folosi sare din bucătărie … în momentul vorbirii, ci la efectul vorbirii în care „am pus” tot ce trebuie.

Faptul că iau sare în gură, nu mă va face mai liniştit când sunt nervos (de exemplu) şi nu mă ajută foarte mult aşa încât după ce consum sare nu voi folosi cuvinte mai blânde.

Uneori diferenţa dintre gustul pe care-l are o mâncare bună şi una rea este dată doar de prezenţa sau lipsa sării, (sau a acelui condiment) care dă gustul bun !

Şi cuvintele sunt la fel ca mâncarea. Uneori doar tonul vocii dă diferenţa între efectul cuvintelor care aduc pace şi cele care produc război (care pot să fie exact aceleaşi cuvinte, formate din aceleaşi litere).


Atunci la ce se referea apostolul Pavel asociind sarea cu o vorbire plăcută, ce avea / are efect benefic ? Cu gândirea noastră de acum ne este greu să înţelegem aceste lucruri care ţin de cultura iudaică.

Sarea era folosită în Vechiul Testament pentru jertfe. În Levitic 2 : 13 scrie :

Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare ; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău ; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare”.

Dar ce folos era să adauge sare când acea jertfă (mâncare) avea fi arsă de foc şi cineva pe drept putea să întrebe : „Din moment ce-i dau foc şi de ea se va alege scrumul (fiind „mistuită de foc”, Levitic 21 : 11), ce mai contează ce gust are ?” Sau dacă dau un ban la biserică, ce contează că este vechi şi şifonat ?

Dar felul în care fac aceste lucruri arată de fapt respectul pe care îl am (sau nu îl am) pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul Lui. Dregerea unei jertfe cu sare arăta şi ascultarea omului de Dumnezeu.

În Levitic 1 : 1 scrie că :

„Domnul a chemat pe Moise ; i-a vorbit din Cortul întâlnirii şi a zis : …”. Cuvintele scrise în Levitic 2 : 11 – 13, erau (şi sunt) exact cuvintele Lui Dumnezeu, nu ale lui Moise.

În Maleahi 1 : 6 – 8 scrie :

Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine ? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine ? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi : „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău ?”

Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate ! Şi dacă ziceţi : „Cu ce Te-am spurcat ?” Prin faptul că aţi zis : „Masa Domnului este de dispreţuit !”

Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta ? Când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare ? Ia adu-o dregătorului tău ! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea ? – zice Domnul oştirilor”.

Pentru Dumnezeu conta / şi contează jertfa (un animal în V.T. sau suma dată pentru Domnul, la ora actuală), dar foarte mult contează respectul pe care I-L arăt oferindu-i un ban frumos, nou, ceva făcut „ca pentru Domnul”.

La fel este şi cuvântul rostit. Dacă eu sunt un om cu frică de Dumnezeu voi fi atent la tonul folosit şi îmi voi alege cu grijă cuvintele pe care le spun şi nu le voi lăsa să iese pur şi simplu din gură. Să nu uităm ce reproş îi făcea Dumnezeu „celui rău” :

Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri”. (Psalmul 50 : 16, 19)

Domnul Isus a spus :

„ … Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc”. (Ioan 12 : 49)

Să fiu atent şi eu la ce spun şi la tonul folosit şi Dumnezeu mă va binecuvânta !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Sub paza păcii şi a recompensei Lui Dumnezeu ! [1 Cronici 26.26-28]

Lucrurile dăruite pentru Dumnezeu se află sub paza păcii şi a recompensei Lui Dumnezeu !

Din 1 Cronici 26.26-28 putem învăţa cel puţin trei adevăruri :

  1. Orice om are şi calităţi nu doar defecte.
  2. În urma celui care moare rămâne ce-a dăruit.
  3. Dăruitorul obţine pacea şi recompensa Divină.

Continue reading „Sub paza păcii şi a recompensei Lui Dumnezeu ! [1 Cronici 26.26-28]”

Frica sau … Nu te teme ! (4. Oamenii sinceri) [Judecători 7.1-11]

III. Oamenii sinceri.

Înfruntarea fricii („îmi este frică” dar am decis să o înfrunt). Cum să înfrunt frica … ce trebuie să fac ca să scap de frică ?

1. Pun capăt „alimentării cu frica” (care intră prin ceea ce aud şi ce văd atunci când eu aleg să mă expun răului),
2. Pun accent pe înnoirea gândirii, (pe schimbarea gândirii care se face prin memorarea versetelor din Biblie, în care sunt promisiunile Lui Dumnezeu),
3. Stau (investesc) suficient timp în rugăciune.


Să ne reamintim pasajul Biblic :

Şi Domnul a zis lui Ghedeon : „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.

Au luat merindea poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.

Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopţii : „Scoală-te şi coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dacă ţi-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mâinile : coboară-te, dar, în tabără.”

El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei”. (Judecători 7 : 7 – 11) … Interesant este că oamenii care au mers înainte nu au avut nevoie de cei fricoşi ci numai de lucrurile lor.


300 de persoane au rămas şi s-a confirmat că … “mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi” (deoarece alegerea Lui Dumnezeu se face în special în funcţie de alegerea omului de-a-L asculta sau a i Se împotrivi … mai pe faţă sau în ascuns) !


Cum să înfrunt frica … ce trebuie să fac ca să scap de frică ?

1. Pun capăt „alimentării cu frica” (care intră prin ceea ce aud şi ce văd atunci când eu aleg să mă expun răului)

Pe vremea lui David, frica a intrat în oameni prin :

  • auzire : „Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică”. (I Samuel 17 : 11)
  • vedere : „La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică”. (I Samuel 17 : 24)

Întrebarea este : „Cine mă pune să ascult şi să privesc unde nu trebuie ?”


(Personal de o vreme bună nu mai accesez nici măcar ştirile de pe internet, televizorul nici măcar nu intră în calcul) etc.


Câtă liniştire interioară se produce când nu mai îmi alimentez mintea cu aşa zisele „informaţii de ultimă oră”, care sunt de fapt săgeţile fricilor, îngrijorărilor etc. celui rău, cu care el loveşte în mine, iar eu creştin finuţ mă expun total descoperit (şi stau fără scutul credinţei) în faţa arcului lui.

Ba mai mult şi plătesc (cablu internet şi tv), numai să am parte de mai multă durere şi teamă ! Cred că de fapt la unii creştini de la ora actuală adevărata problemă nu este frica … ci sunt ei înşişi. Frica arată exact acest lucru.

În cartea Când ţi s-a greşit (Cum să ajungi de la amărăciune la iertare, publicată la Editura Casa Cărţii, Oradea, 2011, pag. 54), Erwin Lutzer a scris că :

Un pastor avea un ceas în birou care nu funcţiona bine niciodată ; uneori mergea înainte, alteori rămânea în urmă. A pus o etichetă pe el : „Acest ceas nu este de încredere ; nu daţi vina pe ace, problema este mai adâncă”.

Dacă stau şi-l analizez pe covid19, cum îl studiau zilnic israeliţii pe Goliat (fără a face nimic pentru a schimba ceva), s-ar putea să constat că Goliat nu mai are trei metri şi ceva, ci a mai crescut în ochii mei de tip microscop.

Iar armura lui şi armele lui şi … sunt ceva de care nimeni nu poate trece. În plus el de mic se antrenează la luptă etc. În loc de a citi în I Samuel 17 despre David şi Goliat, ce ar fi să fac un exerciţiu de imaginaţie şi să citesc : „Florin şi covid19” ?

David era credincios în lucrul încredinţat lui de tatăl, iar atunci când a ajuns la locul luptei, el nu avea în cap şi nici nu a vrut să primească „ultimele ştiri”, ci a trecut la luptă. Care a fost surpriza tuturor (şi fraţi şi duşmani) ?

Că un om care pleacă la luptă în Numele Domnului, va constata că Goliat este învins în câteva minute, iar statisticienii şi analiştii şi prezentatorii de la ştiri etc., tocmai au rămas fără ştirea zilei şi fără subiectul care lor le aducea bani, iar spectatorilor de pe câmpul de luptă, le provoca frica !

Oameni buni, ce se întâmplă cu noi, cei care ne spunem creştini ? Ne hrănim din pâinea celui rău şi ne mirăm că avem probleme la stomac şi la cap ? Pocăinţa încă merge pe piaţa cerului, iar rugăciunea şi lacrimile pot avea un efect, la fel ca orice medicament pe care îl am în casă şi care … dacă l-aş lua, m-ar vindeca de frica mea.

Cine mă pune să ascult şi să privesc ce şi unde nu trebuie ? Nu mă pun eu singur ? Aştept oare să vină un înger din cer şi să-mi ia telecomanda din mână, sau telefonul şi să-mi pună în braţe Biblia ?

În această perioadă să ÎL rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne facem ordine în priorităţi şi să ne ajute să ne potrivim viaţa după Biblie, exact cum scrie în Romani 14 : 19

Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră” … şi să nu mai urmărim ceea ce ne ia pacea şi ne produce tulburare.

Dumnezeu să ne ajute !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :