Dumnezeu a împreunat (înjugat). 5 Plugul şi aratul [Matei 19.4-6]

III. Aratul

Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Deci, ce a împreunat [lit. „a înjugat”] Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6)

Vom înainta pe firul argumentaţiei amintindu-ne pentru început de unde am plecat. În Biblie pentru înţelegerea relaţiilor din familie este folosită metafora jugului, (mai precis a înjugării a două persoane la acelaşi jug).

Pentru început, trebuie să accentuăm faptul că această operaţie (înjugarea) o face Dumnezeu, iar cele două persoane de-abia aşteaptă acest lucru (momentul căsătoriei, data din care cei doi pleacă împreună pe acelaşi drum, alături unul de altul, dar ştiind că Cel care i-a unit este alături de ei, ajutându-i în îndeplinirea menirii lor de pe acest pământ). Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 5 Plugul şi aratul [Matei 19.4-6]”

Dumnezeu a împreunat (înjugat). 4 Carul [Matei 19.6]

II. Carul

În Matei 19.6 sunt notate cuvintele Domnului Isus : „Deci, ce a împreunat [gr. synezeuxen de la suzeugnumi : sýn, „cu” și zeúgos, „jug” ; syzeúgnymi : „foarte strâns” este folosit doar pentru căsătorie în NT”] Dumnezeu, omul să nu despartă”.

Adevărul central

Pentru a ne ajuta să înţelegem căsătoria, Dumnezeu ne-a vorbit în Biblie prin metafora jugului, care are cel puţin trei aspecte :

  1. cumpăna (importanţa păstrării armoniei între cei doi),
  2. carul la care sunt înjugaţi (se referă la greutăţile vieţii pe care soţul şi soţia le duc împreună) şi
  3. fierul plugului, (ştiut fiind faptul că animalele erau înjugate şi pentru a fi de folos la aratul pământului). Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 4 Carul [Matei 19.6]”

Dumnezeu a împreunat (a înjugat). 3. Cumpăna [Matei 19.4-6]

Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6)

Introducere

Poate ne vom întreba, ce are de-a face cumpăna cu înjugarea şi cu jugul ? Cel de-al şaselea pasaj biblic, în care este folosit cuvântul zygós (jug) ne vorbeşte despre jug cu sensul de cumpănă sau balanţă (cântar). Jugul se referă la braţul balanţei (a se vedea imaginea alăturată), acea „grindă” care uneşte cele două talere ajutându-le să lucreze ca echipă.

În Apocalipsa 6 : 5 găsim scris : „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând : „Vino şi vezi !” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă [gr. zygon]”. Continue reading „Dumnezeu a împreunat (a înjugat). 3. Cumpăna [Matei 19.4-6]”

Dumnezeu a împreunat (înjugat). 2. Jugul. Consideraţii generale [Matei 19.4-6]

Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6) Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 2. Jugul. Consideraţii generale [Matei 19.4-6]”

Dumnezeu a împreunat (a înjugat), 1. Introducere. Jugul [Matei 19.4-6]

În Matei 19.4-6 sunt notate cuvintele Domnului Isus (El le-a explicat fariseilor că familia s-a format deoarece Dumnezeu i-a împreunat (adus împreună) pe cei doi :

Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis : 

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

Deci, ce a împreunat [gr. synezeuxen de la suzeugnumi ; sýn, „cu” și zeúgos, „jug”] Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. Continue reading „Dumnezeu a împreunat (a înjugat), 1. Introducere. Jugul [Matei 19.4-6]”

Precum în Cer aşa şi pe pământ [Judecători 13.1-7, Samson]

Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului ; şi Domnul i-a dat în mâinile filistenilor, timp de patruzeci de ani.

Era un om în Ţorea, din familia daniţilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpă şi nu năştea. Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis :

„Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii ; dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Continue reading „Precum în Cer aşa şi pe pământ [Judecători 13.1-7, Samson]”

Întemeierea familiei, (II). Dumnezeu [Geneza 2.18–24]

Din acest pasaj Biblic învăţăm că Dumnezeu este :

  • omniprezent,
  • omniscient şi
  • atotputernic (omnipotent). EL este stânca pe care te poţi baza oricând şi oriunde !

I. Dumnezeu este Omniprezent Continue reading „Întemeierea familiei, (II). Dumnezeu [Geneza 2.18–24]”

Întemeierea familiei (I), Geneza 2.18-24

Domnul Dumnezeu a zis : „Nu este bine ca omul să fie singur ; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului ; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească ; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului ; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Continue reading „Întemeierea familiei (I), Geneza 2.18-24”

I-a pus numele, Geneza 4.26, 5.29, 41.52, Exod 2.22, 1 Cronici 7.23, Iov 42.14, Matei 1.25

În Biblie găsim nume care au fost puse de :

Se va lipi, Geneza 2.24

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi [ebr. wə·ḏā·ḇaq] de nevasta sa şi se vor face un singur trup”. (Geneza 2 : 24)

Pentru început vom nota că ebraicul dabaq (a lipi) este folosit de 54 de ori (în Vechiul Testament).

Să observăm câteva forme ale lui : Continue reading „Se va lipi, Geneza 2.24”