Dumnezeu a împreunat (înjugat). 5 Plugul şi aratul [Matei 19.4-6]

III. Aratul

Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Deci, ce a împreunat [lit. „a înjugat”] Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6)

Vom înainta pe firul argumentaţiei amintindu-ne pentru început de unde am plecat. În Biblie pentru înţelegerea relaţiilor din familie este folosită metafora jugului, (mai precis a înjugării a două persoane la acelaşi jug).

Pentru început, trebuie să accentuăm faptul că această operaţie (înjugarea) o face Dumnezeu, iar cele două persoane de-abia aşteaptă acest lucru (momentul căsătoriei, data din care cei doi pleacă împreună pe acelaşi drum, alături unul de altul, dar ştiind că Cel care i-a unit este alături de ei, ajutându-i în îndeplinirea menirii lor de pe acest pământ). Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 5 Plugul şi aratul [Matei 19.4-6]”

Precum în Cer aşa şi pe pământ [Judecători 13.1-7, Samson]

Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului ; şi Domnul i-a dat în mâinile filistenilor, timp de patruzeci de ani.

Era un om în Ţorea, din familia daniţilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpă şi nu năştea. Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis :

„Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii ; dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Continue reading „Precum în Cer aşa şi pe pământ [Judecători 13.1-7, Samson]”