Vorbirea dreasă cu sare (II) [Coloseni 4.5-6]

În Coloseni 4.6 apostolul Pavel a scris despre faptul că un credincios trebuie să fie atent când vorbeşte, vorbirea lui trebuind să fie dreasă cu sare. Dar oare ce înseamnă „vorbire dreasă cu sare ?”

Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară ; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie

  • totdeauna cu har,
  • dreasă [gr. ērtymenos “asezonată”] cu sare,
  • ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia”. (Coloseni 4.5-6)

A asezona înseamnă :

1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun … 2 (Fig.) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit”. (MDA2 / 2010)

Apostolul Pavel compară vorbirea cu … o mâncare şi este clar că nu se referă la a folosi sare din bucătărie … în momentul vorbirii, ci la efectul vorbirii în care „am pus” tot ce trebuie.

Faptul că iau sare în gură, nu mă va face mai liniştit când sunt nervos (de exemplu) şi nu mă ajută foarte mult aşa încât după ce consum sare nu voi folosi cuvinte mai blânde.

Uneori diferenţa dintre gustul pe care-l are o mâncare bună şi una rea este dată doar de prezenţa sau lipsa sării, (sau a acelui condiment) care dă gustul bun !

Şi cuvintele sunt la fel ca mâncarea. Uneori doar tonul vocii dă diferenţa între efectul cuvintelor care aduc pace şi cele care produc război (care pot să fie exact aceleaşi cuvinte, formate din aceleaşi litere).


Atunci la ce se referea apostolul Pavel asociind sarea cu o vorbire plăcută, ce avea / are efect benefic ? Cu gândirea noastră de acum ne este greu să înţelegem aceste lucruri care ţin de cultura iudaică.

Sarea era folosită în Vechiul Testament pentru jertfe. În Levitic 2 : 13 scrie :

Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare ; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău ; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare”.

Dar ce folos era să adauge sare când acea jertfă (mâncare) avea fi arsă de foc şi cineva pe drept putea să întrebe : „Din moment ce-i dau foc şi de ea se va alege scrumul (fiind „mistuită de foc”, Levitic 21 : 11), ce mai contează ce gust are ?” Sau dacă dau un ban la biserică, ce contează că este vechi şi şifonat ?

Dar felul în care fac aceste lucruri arată de fapt respectul pe care îl am (sau nu îl am) pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul Lui. Dregerea unei jertfe cu sare arăta şi ascultarea omului de Dumnezeu.

În Levitic 1 : 1 scrie că :

„Domnul a chemat pe Moise ; i-a vorbit din Cortul întâlnirii şi a zis : …”. Cuvintele scrise în Levitic 2 : 11 – 13, erau (şi sunt) exact cuvintele Lui Dumnezeu, nu ale lui Moise.

În Maleahi 1 : 6 – 8 scrie :

Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine ? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine ? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi : „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău ?”

Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate ! Şi dacă ziceţi : „Cu ce Te-am spurcat ?” Prin faptul că aţi zis : „Masa Domnului este de dispreţuit !”

Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta ? Când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare ? Ia adu-o dregătorului tău ! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea ? – zice Domnul oştirilor”.

Pentru Dumnezeu conta / şi contează jertfa (un animal în V.T. sau suma dată pentru Domnul, la ora actuală), dar foarte mult contează respectul pe care I-L arăt oferindu-i un ban frumos, nou, ceva făcut „ca pentru Domnul”.

La fel este şi cuvântul rostit. Dacă eu sunt un om cu frică de Dumnezeu voi fi atent la tonul folosit şi îmi voi alege cu grijă cuvintele pe care le spun şi nu le voi lăsa să iese pur şi simplu din gură. Să nu uităm ce reproş îi făcea Dumnezeu „celui rău” :

Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri”. (Psalmul 50 : 16, 19)

Domnul Isus a spus :

„ … Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc”. (Ioan 12 : 49)

Să fiu atent şi eu la ce spun şi la tonul folosit şi Dumnezeu mă va binecuvânta !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Frica sau … Nu te teme ! (4. Oamenii sinceri) [Judecători 7.1-11]

III. Oamenii sinceri.

Înfruntarea fricii („îmi este frică” dar am decis să o înfrunt). Cum să înfrunt frica … ce trebuie să fac ca să scap de frică ?

1. Pun capăt „alimentării cu frica” (care intră prin ceea ce aud şi ce văd atunci când eu aleg să mă expun răului),
2. Pun accent pe înnoirea gândirii, (pe schimbarea gândirii care se face prin memorarea versetelor din Biblie, în care sunt promisiunile Lui Dumnezeu),
3. Stau (investesc) suficient timp în rugăciune.


Să ne reamintim pasajul Biblic :

Şi Domnul a zis lui Ghedeon : „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.

Au luat merindea poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.

Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopţii : „Scoală-te şi coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dacă ţi-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mâinile : coboară-te, dar, în tabără.”

El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei”. (Judecători 7 : 7 – 11) … Interesant este că oamenii care au mers înainte nu au avut nevoie de cei fricoşi ci numai de lucrurile lor.


300 de persoane au rămas şi s-a confirmat că … “mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi” (deoarece alegerea Lui Dumnezeu se face în special în funcţie de alegerea omului de-a-L asculta sau a i Se împotrivi … mai pe faţă sau în ascuns) !


Cum să înfrunt frica … ce trebuie să fac ca să scap de frică ?

1. Pun capăt „alimentării cu frica” (care intră prin ceea ce aud şi ce văd atunci când eu aleg să mă expun răului)

Pe vremea lui David, frica a intrat în oameni prin :

  • auzire : „Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică”. (I Samuel 17 : 11)
  • vedere : „La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică”. (I Samuel 17 : 24)

Întrebarea este : „Cine mă pune să ascult şi să privesc unde nu trebuie ?”


(Personal de o vreme bună nu mai accesez nici măcar ştirile de pe internet, televizorul nici măcar nu intră în calcul) etc.


Câtă liniştire interioară se produce când nu mai îmi alimentez mintea cu aşa zisele „informaţii de ultimă oră”, care sunt de fapt săgeţile fricilor, îngrijorărilor etc. celui rău, cu care el loveşte în mine, iar eu creştin finuţ mă expun total descoperit (şi stau fără scutul credinţei) în faţa arcului lui.

Ba mai mult şi plătesc (cablu internet şi tv), numai să am parte de mai multă durere şi teamă ! Cred că de fapt la unii creştini de la ora actuală adevărata problemă nu este frica … ci sunt ei înşişi. Frica arată exact acest lucru.

În cartea Când ţi s-a greşit (Cum să ajungi de la amărăciune la iertare, publicată la Editura Casa Cărţii, Oradea, 2011, pag. 54), Erwin Lutzer a scris că :

Un pastor avea un ceas în birou care nu funcţiona bine niciodată ; uneori mergea înainte, alteori rămânea în urmă. A pus o etichetă pe el : „Acest ceas nu este de încredere ; nu daţi vina pe ace, problema este mai adâncă”.

Dacă stau şi-l analizez pe covid19, cum îl studiau zilnic israeliţii pe Goliat (fără a face nimic pentru a schimba ceva), s-ar putea să constat că Goliat nu mai are trei metri şi ceva, ci a mai crescut în ochii mei de tip microscop.

Iar armura lui şi armele lui şi … sunt ceva de care nimeni nu poate trece. În plus el de mic se antrenează la luptă etc. În loc de a citi în I Samuel 17 despre David şi Goliat, ce ar fi să fac un exerciţiu de imaginaţie şi să citesc : „Florin şi covid19” ?

David era credincios în lucrul încredinţat lui de tatăl, iar atunci când a ajuns la locul luptei, el nu avea în cap şi nici nu a vrut să primească „ultimele ştiri”, ci a trecut la luptă. Care a fost surpriza tuturor (şi fraţi şi duşmani) ?

Că un om care pleacă la luptă în Numele Domnului, va constata că Goliat este învins în câteva minute, iar statisticienii şi analiştii şi prezentatorii de la ştiri etc., tocmai au rămas fără ştirea zilei şi fără subiectul care lor le aducea bani, iar spectatorilor de pe câmpul de luptă, le provoca frica !

Oameni buni, ce se întâmplă cu noi, cei care ne spunem creştini ? Ne hrănim din pâinea celui rău şi ne mirăm că avem probleme la stomac şi la cap ? Pocăinţa încă merge pe piaţa cerului, iar rugăciunea şi lacrimile pot avea un efect, la fel ca orice medicament pe care îl am în casă şi care … dacă l-aş lua, m-ar vindeca de frica mea.

Cine mă pune să ascult şi să privesc ce şi unde nu trebuie ? Nu mă pun eu singur ? Aştept oare să vină un înger din cer şi să-mi ia telecomanda din mână, sau telefonul şi să-mi pună în braţe Biblia ?

În această perioadă să ÎL rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne facem ordine în priorităţi şi să ne ajute să ne potrivim viaţa după Biblie, exact cum scrie în Romani 14 : 19

Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră” … şi să nu mai urmărim ceea ce ne ia pacea şi ne produce tulburare.

Dumnezeu să ne ajute !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Frica sau … Nu te teme ! (3. Prefăcuţii) [Judecători 7.1-11]

Frica sau … Nu te teme ! În prezentul studiu din Judecători 7.1-11 îi vom observa pe oamenii falşi şi anume :

II. Prefăcuţii

Sunt cei care nu au recunoscut adevărul („am frică dar nu spun la nimeni”) sau necunoaşterea lui (un fel de ascundere a gunoiului sub preş)

Să observăm două aspecte ale vieţii duplicitare precum şi importanţa pe care trebuie să o acordăm adunării Lui Dumnezeu :

  1. Cum este „citit” om care are o problemă interioară ?
  2. De ce descoperă Dumnezeu adevărata identitatea omului într-o comunitate ?
  3. Importanţa adunării (bisericii) pentru rezolvarea unei probleme spirituale, sau pentru identificarea celui mai calificat om pentru o anumită slujbă.

Continue reading „Frica sau … Nu te teme ! (3. Prefăcuţii) [Judecători 7.1-11]”

Foc din cer sau Trei atitudini ale omului care se roagă

Foc din cer sau Câteva gânduri despre rugăciune (cererile adresate Lui Dumnezeu)

Expresia ne aduce aminte de trei situaţii din Biblie din viaţa lui :

  1. Avraam (care a încercat limitarea focului judecăţii),
  2. Ilie (care a acţionat la Cuvântul Lui Dumnezeu) pentru a aduce judecata Divină,
  3. Iacov şi Ioan (care au căutat o justificare biblică pentru a-şi manifesta răutatea).

Continue reading „Foc din cer sau Trei atitudini ale omului care se roagă”

Frica sau … Nu te teme ! (2. Fricoşii) [Judecători 7.1-11]

Vorbind despre frică, reamintim că în Judecători 7.1–11, sunt descrise trei categorii de oameni :

1. fricoşii care au recunoscut că aveau această problemă (alcătuiau majoritatea armatei fiind 22.000 / aprox. 67 % din total) dar nu şi-au arătat interesul pentru a face ceva ca să scape de frică,
2. cei prefăcuţi care nici măcar nu recunoşteau că le era frică (sau nu erau conştienţi) de problema / frica lor (erau 9.700 de oameni / aprox. 32 % din totalul armatei) şi
3. cei sinceri care ştiau că au o formă de frică dar au înfruntat-o, (au luptat pentru a scăpa de frică … erau 300 de oameni / aproximativ 1 % din total). Continue reading „Frica sau … Nu te teme ! (2. Fricoşii) [Judecători 7.1-11]”

Frica sau … Nu te teme ! (1. Introducere) [Judecători 7.1-11]

Frica sau … Nu te teme ! (1) În Judecători 7 : 1 – 11 sunt descrise trei categorii de oameni :

1. cei fricoşi care au recunoscut că aveau această problemă (alcătuiau majoritatea armatei fiind 22.000 de oameni / aprox. 67 % din total) dar nu şi-au arătat interesul pentru a face ceva ca să scape de frică,
2. cei prefăcuţi care nici măcar nu recunoşteau că le era frică (sau nu erau conştienţi) de problema / frica lor (erau 9.700 de oameni / aprox. 32 % din totalul armatei) şi
3. cei sinceri care ştiau că au o formă de frică dar au înfruntat-o, (au luptat pentru a scăpa de frică … erau 300 de oameni / aproximativ 1 % din total). Continue reading „Frica sau … Nu te teme ! (1. Introducere) [Judecători 7.1-11]”

Isus este viu ! Deoarece EL trăieşte şi noi trăim şi vom trăi (nu doar vom supravieţui cu greu) [Ioan 14.19, Ioan 20.1-18]

Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea ; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi ”. (Ioan 14 : 19)

Introducere

Cineva spunea odată că : „Atunci când mergi pe picioarele tale vezi ce poţi să faci tu, dar când eşti pe genunchi, vezi ce poate face Dumnezeu”. [Menţionez că acest citat este aproximativ dar şi faptul că nu am reuşit să găsesc cine este autorul]. Continue reading „Isus este viu ! Deoarece EL trăieşte şi noi trăim şi vom trăi (nu doar vom supravieţui cu greu) [Ioan 14.19, Ioan 20.1-18]”

Cina Domnului sau cina mea ? 3. Pâinea [1 Corinteni 11.20-31]

III. Pâinea („cina de acasă” versus Cina Domnului)

Pâinea pe care o frângem, [apostolul scrie „pâinea”, care este una singură pentru toţi, nu scrie „pâinile”, fiecare cu pâinea lui ; de aici înţelegem clar şi faptul că „frângerea” nu o poate face oricine] nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos ?

Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup ; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”. (I Corinteni 10 : 16 – 17) Din punct de vedere hermeneutic, textul este limpede, se înţelege literal, nu este nimic de explicat. Continue reading „Cina Domnului sau cina mea ? 3. Pâinea [1 Corinteni 11.20-31]”

Cina Domnului sau cina mea ? 2. Locaţia în care se află biserica [1 Corinteni 11.20-31]

II. Locaţia în care Biserica locală participă la Cina Domnului este / trebuie să fie diferită de locuinţa particulară

Ce ? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? În privinţa aceasta nu vă laud”. (I Corinteni 11 : 22)

Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia ; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce ? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ?” (I Corinteni 11 : 20 – 22) Continue reading „Cina Domnului sau cina mea ? 2. Locaţia în care se află biserica [1 Corinteni 11.20-31]”

Cina Domnului sau cina mea ? 1. Persoana care oficiază/celebrează [1 Corinteni 11.20-31]

În 1 Corinteni 11.20-32, avem unul dintre cele mai clare pasaje despre Cina Domnului. Apostolul Pavel a scris : „Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia ; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce ? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ?

Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? În privinţa aceasta nu vă laud. Continue reading „Cina Domnului sau cina mea ? 1. Persoana care oficiază/celebrează [1 Corinteni 11.20-31]”