Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, III, Oprirea din activism cu scopul refacerii capacităţilor fizice, psihice şi spirituale [Psalmul 46.10]

Un beneficiu al izolării este oprirea din activism cu scopul refacerii capacităţilor fizice, psihice şi spirituale

Pentru a ne reface capacitatea trupului, a sufletului şi a duhului, Dumnezeu foloseşte oprirea activităţii :

  1. fizice (pentru odihnă şi liniştire interioară),
  2. sufletului (prin concentrarea pe Cuvântul Lui Dumnezeu),
  3. duhului (rugăciunea, timpul petrecut în prezenţa Lui Dumnezeu).

Continue reading „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, III, Oprirea din activism cu scopul refacerii capacităţilor fizice, psihice şi spirituale [Psalmul 46.10]”

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, II, Ce să fac când este pandemie ? [Psalmul 46.10]

Ce să fac când este pandemie ? Să mă smeresc înaintea Lui Dumnezeu, să ÎL rog şi să pun capăt oricărui păcat pe care-l înfăptuiam.

Pentru poporul Evreu, Dumnezeu a promis că o pedeapsă a Lui pentru păcat avea să fie ciuma (boala infecţioasă), lucru care s-a şi întâmplat. Dar o astfel de boală (provocată de un virus) avea / are o foarte mare putere de contaminare, iar urmarea ei era / este molima (epidemia).

În cartea Habacuc 3 : 5 scrie despre Dumnezeu că :

Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele Lui”.

Continue reading „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, II, Ce să fac când este pandemie ? [Psalmul 46.10]”

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, I, Ciuma şi molima [Psalmul 46.10]

Introducere. La ora actuală printre creştini există cel puţin trei păreri diferite în privinţa virusului. Există credincioşi care :

  1. cred tot felul de teorii ale conspiraţiei,
  2. consideră că ei trebuie să lupte contra virusului (să-l lege, să-i poruncească etc.) crezând că virusul este direct de la cel rău, iar prin intermediul lor, Dumnezeu va aduce lucrurile la normal,
  3. ştiu că tot ce se întâmplă este de la Dumnezeu, unul dintre scopurile Lui fiind (în special) reabilitarea relaţiei personale cu Dumnezeu.

Continue reading „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, I, Ciuma şi molima [Psalmul 46.10]”

Dacă vor bea ceva de moarte, III, Experimentele [Marcu 16.14-20]

O a treia categorie de evenimente din viaţa unui om o constituie : III. Experimentele

Cuvântul experiment care are ca sinonim şi ispita este definit ca : „Încercare făcută pentru a cerceta sau a cunoaște caracteristicile cuiva sau a ceva”. (MDA 2, 2010)

Care este de fapt scopul acestui studiu ? Să înţelegem că nu se fac experimente nici cu otrava, nici cu şerpii, şi de fapt un credincios adevărat nu se va juca cu niciun pericol de moarte (în cazul nostru fiind un virus). Continue reading „Dacă vor bea ceva de moarte, III, Experimentele [Marcu 16.14-20]”

Dacă vor bea ceva de moarte, II, Accidentele [Marcu 16.14-20]

O a doua categorie de evenimente din viaţa unui om o constituie accidentele.

II. Accidentele

Sunt acele evenimente care ţin de accident, de întâmplare şi nu de voinţa exprimată prin faptă a omului care are parte de aşa ceva. În Evanghelia după Marcu 16 : 14 – 20 sunt amintite două feluri de accidente (unul produs de-o fiinţă vie care vrea să facă răul, iar al doilea produs de-o substanţă, de ceva care nu are voinţă) :

  1. Marcu 16 : 18 „ … vor lua în mână şerpi … ”.
  2. Marcu 16 : 18 „ … dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma …”.

Continue reading „Dacă vor bea ceva de moarte, II, Accidentele [Marcu 16.14-20]”

Dacă vor bea ceva de moarte sau Actul voinţei, accidentul şi experimentul, I [Marcu 16.14-20]

Îngrijorează la ora actuală liniştea nepăsătoare (Ezechiel 16 : 49) în care trăiesc unii credincioşi, care ori nu realizează gravitatea faptelor lor, ori sunt răzvrătiţi cu bună ştiinţă, alegând să nu asculte de autorităţi deşi Dumnezeu le-a dat porunca de-a li se supune, (stând în casă pentru o perioadă de timp).

Apostolul Pavel le-a cerut credincioşilor din Roma să se supună autorităţilor (care erau total diferite de cele de la ora actuală) : Continue reading „Dacă vor bea ceva de moarte sau Actul voinţei, accidentul şi experimentul, I [Marcu 16.14-20]”

Dumnezeu ascultă rugăciunea, II.1 Dumnezeu Tatăl [Faptele Apostolilor 4.23-31]

Lui Dumnezeu Tatăl I Se închină apostolii atunci când fac o rugăciune în comun, alături de întreaga Biserică.

Când au avut de înfruntat în viaţă o problemă deosebită, apostolii (Petru şi Ioan, a se vedea Fapte 4 : 1 – 3), au apelat la Dumnezeu prin intermediul Bisericii, făcând o rugăciune bazată pe Cuvântul Lui Dumnezeu. Rezultatul ? Umplerea cu Duhul Sfânt şi primirea puterii necesare pentru a progresa în vestirea Cuvântului Lui Dumnezeu (v. 31). Continue reading „Dumnezeu ascultă rugăciunea, II.1 Dumnezeu Tatăl [Faptele Apostolilor 4.23-31]”

Dumnezeu ascultă rugăciunea, I [Faptele Apostolilor 4.23-31]

În Faptele Apostolilor 4.23-31 găsim scris unde au mers Petru şi Ioan, după ce au fost eliberaţi :

După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis :

Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele ! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău : „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte ? Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”

În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

După ce s-au rugat ei,

  • s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ;
  • toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi
  • vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Fapte 4 : 23 – 31)

Introducere

Apostolii Petru şi Ioan au avut de suferit după minunea vindecării ologului din naştere, pe care Dumnezeu a înfăptuit-o prin ei.

O lecţie pentru noi este aceasta :

Uneori în viaţă, Dumnezeu nu schimbă situaţiile dificile prin care trecem, ci ne dă puterea de-a trece prin problemele respective deoarece vrea să ne schimbe pe noi prin încercările, (prin nevoile prin care ne trece etc.) dar pentru primirea puterii de la Dumnezeu avem nevoie de-o Biserică care să ne fie alături.


Adevărul central

Când au avut de înfruntat în viaţă o problemă deosebită, apostolii (Petru şi Ioan, a se vedea Fapte 4 : 1 – 3), au apelat la :

  1. Biserică („ai lor”, v. 23 – 24 a, 31),
  2. Dumnezeu (prin intermediul rugăciunii, v. 24 b – 25 a) :
    • Dumnezeu Tatăl (v. 24 – 25),
    • Dumnezeu Fiul (v. 26 – 28),
    • Dumnezeu Duhul Sfânt (v. 25, 29 – 30),
  3. Cuvântul Lui Dumnezeu (v. 25 b – 26).

Rezultatul ? Umplerea cu Duhul Sfânt şi primirea puterii necesare pentru a merge mai departe cu vestirea Cuvântului Lui Dumnezeu (v. 31).


I. Biserica

După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.
Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis …

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Faptele Apostolilor 4 : 23 – 24 a, 31)


1. Unitatea creştină

Expresia toţi împreună se referă la Biserică (nu doar la grupul apostolilor) şi se referă la unitatea de loc şi de scop fiind diferită de :

  • toţi (însemnând doar „prezenţa fizică în acelaşi loc” a tuturor celor 120 de oameni care făceau parte din acelaşi grup ; nu lipsea niciunul din numărul total ci care erau toţi cei 120 din grup prezenţi în acelaşi loc … nu erau doar 119 sau 118 din totalul de 120) sau doar de a fi :
  • împreună (este definit ca : „Pun împreună, unesc” / Scriban, 1939) adică toţi cei prezenţi „având acelaşi scop” ; se referă la faptul că în timpul aceleeaşi rugăciuni cei 120 nu au făcut 120 de cereri personale diferite, (Dumnezeu ar fi văzut acolo un grup care doar fizic erau împreună), dar în realitate erau 120 de oameni care ar fi făcut 120 de cereri diferite),
  • toţi împreună (unitatea creştină) : 120 de persoane care fiecare făceau aceeaşi rugăciune ; toţi ceilalţi 118 având acelaşi obiectiv, (acelaşi scop, aceeeaşi cerere) cu care au mers înaintea Lui Dumnezeu în dorinţa de-a fi alături de cei doi fraţi ai lor care aveau o problemă / fiind alături de Petru şi Ioan care aveau un necaz, deşi ei ceilalţi 118 nu aveau problema aceea.

2. Trei domenii în care se manifestă unitatea creştină

Să observăm unde mai este folosită expresia toţi împreună în cartea Faptele Apostolilor şi la ce se referă :

  • unitatea în stăruinţă (se rugau împreună de zece zile) : „În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”. (Fapte Apostolilor 2 : 1 – 4)
  • unitatea în trăire : „Toţi împreună erau
    • nelipsiţi de la Templu în fiecare zi,
    • frângeau pâinea acasă şi
    • luau hrana cu
      • bucurie şi
      • curăţie de inimă”. (Faptele Apostolilor 2 : 46)
  • unitatea în rugăciune : „Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis : „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele !” (Faptele Apostolilor 4 : 24)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Viaţa veşnică, III [Ioan 5.45-47] Credinţa în Domnul Isus şi în Cuvântul Lui Dumnezeu

III. Credinţa în Domnul Isus şi în Cuvântul Lui Dumnezeu (scris şi rostit)

Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui ; este cine să vă învinuiască : Moise, în care v-aţi pus nădejdea. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

Dar dacă nu credeţi cele scrise [gr. grammasin] de el, cum veţi crede cuvintele [gr. rhēmasin] Mele ?” (Ioan 5 : 45 – 47) Continue reading „Viaţa veşnică, III [Ioan 5.45-47] Credinţa în Domnul Isus şi în Cuvântul Lui Dumnezeu”

Viaţa veşnică, II [Ioan 5.41-44] Smerenia Domnului Isus versus slava oamenilor

II. Smerenia Domnului Isus (este total opusă căutării renumelui personal / a slavei oamenilor, Ioan 5.41-44)

Domnul Isus a spus : „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi ; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu ?” (Ioan 5 : 41 – 44) Continue reading „Viaţa veşnică, II [Ioan 5.41-44] Smerenia Domnului Isus versus slava oamenilor”