Nu ar fi murit fratele meu ! [Ioan 11.21, 32]

N-ar fi murit fratele meu! [Ioan 11.21, 32]

Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu !”… (Ioan 11 : 21)

Printre cei care ÎL urmează pe Domnul Isus există :

1.cei la care ţine Isus şi
2.cei / cel care ţine la Isus.

Lazăr intra în ambele categorii. Continue reading „Nu ar fi murit fratele meu ! [Ioan 11.21, 32]”

Dumnezeu îmi poartă de grijă [Isaia 40.27-31]

Dumnezeu îmi poartă de grijă întotdeauna în toate aspectele vieţii şi în cele mari şi în cele mici !

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele : „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu” ?
Nu ştii ? N-ai auzit ? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte ; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină ; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă, şi nu obosesc ; umblă, şi nu ostenesc”. (Isaia 40 : 27 – 31)

În Isaia 40 : 27 este scris despre Domnul. Cine este Domnul despre care un popor credea că a fost uitat ? Dumnezeul Atotputernic.

Cine

  • a măsurat apele cu mâna lui ? Cine
  • a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură ? Cine
  • a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile, cu cumpăna ?” (Isaia 40 : 12)

Prin proorocul Isaia, Dumnezeu le-a vorbit că EL a stabilit de :

  1. câtă apă este nevoie pe pământ, pentru oameni (două treimi).
  2. cât Cer este nevoie … pentru oamenii de pe pământ …
  3. cât pământ este nevoie pentru oameni (o treime).

Pe vremea aceea, Isaia nu avea de unde să ştie care este raportul pământ – apă (de aproximativ unu la trei) ! Dar Dumnezeu i-a vorbit explicându-i că Stăpânul a avut aşa de mare grijă de om încât S-a îngrijit ca omul să aibă condiţii optime pentru trăirea vieţii ! Dar Dumnezeu este interesat şi de calitatea vieţii omului.

Pământul a fost construit o singură dată, după care Dumnezeu a făcut fiecare popor şi fiecare om, iar după aceea purtarea Lui de grijă se arată faţă de fiecare om.

Cuvintele acestea au fost spuse unui popor căruia i se părea că Dumnezeu i-a uitat, aşa că EL le spune (cu alte cuvinte) :

Gândeşte-te la anumite situaţii din viaţa ta (prin ce ai trecut şi cum s-au rezolvat) şi astfel vei realiza că EU am fost şi sunt … alături de tine.

Poate şi noi credem că ne-a uitat Dumnezeu.

Dar la fel cum Dumnezeu le-a amintit celor din poporul Evreu câteva situaţii din viaţa lor ca să-I facă să înţeleagă că EL le poartă de grijă în continuare tot astfel şi mie îmi vorbeşte prin situaţiile de viaţă de care şi eu am avut (şi poate că încă am) parte că :

  1. Dumnezeu ştie când sunt obosit şi îmi dă tăria necesară pentru a ajunge cu bine la destinaţie : „El dă tărie celui obosit…”. (Isaia 40 : 29)
  2. Dumnezeu ştie când mă simt rău şi mă ajută să îmi revin la normal : „ … măreşte puterea celui ce cade în leşin”. (Isaia 40 : 29)
  3. Dumnezeu ştie că mă încred în EL şi de aceea beneficiez de puterea Lui ! „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină ; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă, şi nu obosesc ; umblă, şi nu ostenesc”. (Isaia 40 : 30 – 31)

Această purtare de grijă (în detaliu) ne arată că Domnul Dumnezeu care este Atotputernic şi coordonează tot Universul … are grijă şi de cel care se încrede în EL (îi cunoaşte şi nevoile fizice şi problemele de sănătate dar îi vede şi credinţa din inimă).

În Geneza 22 : 14 scrie că :

Avraam a pus locului aceluia numele : „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi : „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

Pentru Avraam acolo a fost locul în care a experimentat purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru el … omul aflat poate în cea mai delicată situaţie din viaţa lui.

Dar la ora actuală noi ştim că Dumnezeu este omniprezent, iar de purtarea Lui de grijă avem parte oriunde ne-am afla în Univers.

Nu putem spune decât : Slavă Domnului !

Ispitirea Domnului Isus, III. În ce poate să constea încercarea [Luca 4.1-15]

III. Cum pot ieşi biruitor din încercare / ce trebuie să am pentru a ieşi biruitor din încercare ? [Luca 4.1-15]

În Luca 4 : 2 este folosit gr. peirazomenos din peirazó: “a face dovada, a încerca, a testa, a ispiti”. Sensul este :

  • a încerca sau a testa propria credință, virtutea, caracterul, prin încurajarea păcatului ; prin urmare, conform contextului echivalent cu a solicita păcatul, a ispiti“. (Lexicon)

Pentru a avea biruinţa / victoria spirituală atunci când sunt încercat am nevoie :

  1. să ştiu că Isus trăieşte în mine (ca Isus să trăiască în mine / în cazul celor care nu L-au primit pe Isus ca Domn şi Mântuitor),
  2. să fiu plin de Duhul Sfânt,
  3. să cunosc din memorie cât mai mult din Cuvântul Lui Dumnezeu (iar Duhul Sfânt mi-l aduce aminte).

Concluzii :

I Petru 1 : 7 „ … pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos … ”.


Observăm foarte clar că de victorie are parte credinciosul în care umanul (memorarea, vegherea etc.) este împletit cu divinul (Domnul Isus, Duhul Sfânt).


Cineva spunea că :

Credinţa este mâna care prinde binecuvântările Cerului”.


STUDII ASEMĂNĂTOARE :

 

Ispitirea Domnului Isus, I. Ce scop are încercarea [Luca 4.1-15]

Ispitirea Domnului Isus [Luca 4.1-15]

Să observăm mai întâi :

I. Ce scop are încercarea ?

Încercarea are cel puţin trei scopuri :

  1. maturizarea credinciosului,
  2. verificarea relaţiei personale cu Dumnezeu,
  3. pregătirea creştinului pentru o slujire eficientă.

  1. Maturizarea credinciosului

I Împăraţi 3 : 7 „Acum Doamne Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu, David ; şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat”.

Iov 34 : 36 „Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi !

Psalmul 66 : 10 „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul”.

În II Timotei 2 : 15 apostolul Pavel îi scrie lui Timotei :

  • Caută [gr. Spoudason, din spoudazó: “a grăbi, deci a-ţi da sârguință” ; „străduieşte-te”]
  • să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu
    • ca un om încercat [gr. dokimon, din gr. dokimos : „testat, aprobat”. Gr. dokimos „a fost folosit pentru dovedirea (testarea) monedelor, adică confirmarea faptului că erau autentice (nu contrafăcute”],
    • ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului”.

Promptitudine : „Rapiditate și punctualitate în executarea unui lucru, într-o intervenție etc.”. (MDA 2, 2010)


2. Verificarea relaţiei personale cu Dumnezeu

Psalmul 81 : 7 „Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit ; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire)”.

Exemple :

  • Ezechia. „Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui”. (II Cronici 32 : 31)
  • Petru : „Domnul a zis : „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta ; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.” Şi Isus i-a zis : „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.” … ”. (Luca 22 : 31 – 34)

3. Pregătirea pentru o slujire eficientă

în Psalmul 105 : 19 scrie despre Iosif că a avut parte de ispite : „ … până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat cuvântul Domnului”.

Exemplu :

  • Proverbe 28 : 2 „Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie”. –

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Ispitirea Domnului Isus, II. În ce poate să constea încercarea [Luca 4.1-15]

II. În ce poate să constea încercarea ?

Unui creştin îi poate fi testat :

  1. trupul / foamea (Luca 4 : 2 – 4 / atunci când ai o problemă să o rezolvi de unul singur ; ex. David / I Samuel 25 : 26),
  2. sufletul / smerenia (Luca 4 : 5 – 8 / viaţa dublă, compromisul făcut în ascuns ; ex. Ezechiel 8),
  3. duhul / preluarea controlului asupra vieţii spirituale (Luca 4 : 9 – 14). Continue reading „Ispitirea Domnului Isus, II. În ce poate să constea încercarea [Luca 4.1-15]”

Plin de puterea Duhului Sfânt sau Ispitirea Domnului Isus, Introducere [Luca 4.1-15]

Ispitirea Domnului Isus [Luca 4.1-15]

„1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, 2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea ; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

3 Diavolul I-a zis :
„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” 4 Isus i-a răspuns : „Este scris : „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

5 Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului 6 şi I-a zis : „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii ; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
7 Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 8 Drept răspuns, Isus i-a zis : „Înapoia Mea, Satano ! Este scris : „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.”

9 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis :
„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici ; 10 căci este scris : „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească” ; 11 şi : „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
12 Isus i-a răspuns : „S-a spus : „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. 15 El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi”. (Luca 4 : 1 – 15)

Continue reading „Plin de puterea Duhului Sfânt sau Ispitirea Domnului Isus, Introducere [Luca 4.1-15]”

Constrâns de Duhul Sfânt [Faptele Apostolilor 20.13–22]

Constrâns de Duhul Sfânt [Faptele Apostolilor 20.13–22]

Adevărul central : Duhul Sfânt / Stăpânul are un plan pentru viaţa fiecărui credincios. Pentru apostolul Pavel, Dumnezeu a decis o viaţă de suferinţă (Fapte 9 : 15 – 16) şi o moarte de martir. Pentru a merge pe traseul stabilit de Dumnezeu, la un moment dat, apostolul Pavel a fost constrâns de Duhul Sfânt să facă ceva ce poate nu i-a fost uşor.

Constrângerea constă în a face :

  1. ce vrea Duhul Sfânt (fapta),
  2. când decide Duhul Sfânt (la timpul ales de EL) şi
  3. exact cum vrea Duhul Sfânt (în modalitatea decisă de EL).

Continue reading „Constrâns de Duhul Sfânt [Faptele Apostolilor 20.13–22]”

Cârmuirea Duhului Sfânt, III. Cum ajung să am parte de cârmuirea Duhului Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

III. Cum ajung să am parte de cârmuirea Duhului Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia ; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

Au trecut atunci prin Misia şi s-au coborât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie : un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte :

„Treci în Macedonia şi ajută-ne !” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia”. (Fapte 16 : 6 – 10)

Continue reading „Cârmuirea Duhului Sfânt, III. Cum ajung să am parte de cârmuirea Duhului Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]”

Cârmuirea Duhului Sfânt, II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia ; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie”. (Faptele Apostolilor 16 : 6 – 7)

Dacă acceptăm metafora cârmaciului (Duhului Sfânt) care cârmuieşte corabia vieţii creştinului este necesar să conştientizăm faptul că un creştin învaţă să-L asculte pe Dumnezeu şi prin / din greşelile pe care le face. Continue reading „Cârmuirea Duhului Sfânt, II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]”

Cârmuirea Duhului Sfânt, I. Ce însemnă a cârmui ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

Cârmuirea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 16.1-10)

În cadrul prezentului studiu, vom observa :

  1. ce înseamnă a cârmui ?
  2. cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ?
  3. cum ajung să am parte de cârmuirea Duhului Sfânt.

Continue reading „Cârmuirea Duhului Sfânt, I. Ce însemnă a cârmui ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]”