III. Pâinea („cina de acasă” versus Cina Domnului)
„Pâinea pe care o frângem, [apostolul scrie „pâinea”, care este una singură pentru toţi, nu scrie „pâinile”, fiecare cu pâinea lui ; de aici înţelegem clar şi faptul că „frângerea” nu o poate face oricine] nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos ?
Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup ; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”. (I Corinteni 10 : 16 – 17) Din punct de vedere hermeneutic, textul este limpede, se înţelege literal, nu este nimic de explicat. Continue reading „Cina Domnului sau cina mea ? 3. Pâinea [1 Corinteni 11.20-31]”→
II. Locaţia în care Biserica locală participă la Cina Domnului este / trebuie să fie diferită de locuinţa particulară
„Ce ? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? În privinţa aceasta nu vă laud”. (I Corinteni 11 : 22)
În 1 Corinteni 11.20-32, avem unul dintre cele mai clare pasaje despre Cina Domnului. Apostolul Pavel a scris : „Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia ; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce ? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ?