Dumnezeu ascultă rugăciunea, I [Faptele Apostolilor 4.23-31]

În Faptele Apostolilor 4.23-31 găsim scris unde au mers Petru şi Ioan, după ce au fost eliberaţi :

După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis :

Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele ! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău : „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte ? Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”

În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

După ce s-au rugat ei,

  • s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ;
  • toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi
  • vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Fapte 4 : 23 – 31)

Introducere

Apostolii Petru şi Ioan au avut de suferit după minunea vindecării ologului din naştere, pe care Dumnezeu a înfăptuit-o prin ei.

O lecţie pentru noi este aceasta :

Uneori în viaţă, Dumnezeu nu schimbă situaţiile dificile prin care trecem, ci ne dă puterea de-a trece prin problemele respective deoarece vrea să ne schimbe pe noi prin încercările, (prin nevoile prin care ne trece etc.) dar pentru primirea puterii de la Dumnezeu avem nevoie de-o Biserică care să ne fie alături.


Adevărul central

Când au avut de înfruntat în viaţă o problemă deosebită, apostolii (Petru şi Ioan, a se vedea Fapte 4 : 1 – 3), au apelat la :

  1. Biserică („ai lor”, v. 23 – 24 a, 31),
  2. Dumnezeu (prin intermediul rugăciunii, v. 24 b – 25 a) :
    • Dumnezeu Tatăl (v. 24 – 25),
    • Dumnezeu Fiul (v. 26 – 28),
    • Dumnezeu Duhul Sfânt (v. 25, 29 – 30),
  3. Cuvântul Lui Dumnezeu (v. 25 b – 26).

Rezultatul ? Umplerea cu Duhul Sfânt şi primirea puterii necesare pentru a merge mai departe cu vestirea Cuvântului Lui Dumnezeu (v. 31).


I. Biserica

După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.
Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis …

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Faptele Apostolilor 4 : 23 – 24 a, 31)


1. Unitatea creştină

Expresia toţi împreună se referă la Biserică (nu doar la grupul apostolilor) şi se referă la unitatea de loc şi de scop fiind diferită de :

  • toţi (însemnând doar „prezenţa fizică în acelaşi loc” a tuturor celor 120 de oameni care făceau parte din acelaşi grup ; nu lipsea niciunul din numărul total ci care erau toţi cei 120 din grup prezenţi în acelaşi loc … nu erau doar 119 sau 118 din totalul de 120) sau doar de a fi :
  • împreună (este definit ca : „Pun împreună, unesc” / Scriban, 1939) adică toţi cei prezenţi „având acelaşi scop” ; se referă la faptul că în timpul aceleeaşi rugăciuni cei 120 nu au făcut 120 de cereri personale diferite, (Dumnezeu ar fi văzut acolo un grup care doar fizic erau împreună), dar în realitate erau 120 de oameni care ar fi făcut 120 de cereri diferite),
  • toţi împreună (unitatea creştină) : 120 de persoane care fiecare făceau aceeaşi rugăciune ; toţi ceilalţi 118 având acelaşi obiectiv, (acelaşi scop, aceeeaşi cerere) cu care au mers înaintea Lui Dumnezeu în dorinţa de-a fi alături de cei doi fraţi ai lor care aveau o problemă / fiind alături de Petru şi Ioan care aveau un necaz, deşi ei ceilalţi 118 nu aveau problema aceea.

2. Trei domenii în care se manifestă unitatea creştină

Să observăm unde mai este folosită expresia toţi împreună în cartea Faptele Apostolilor şi la ce se referă :

  • unitatea în stăruinţă (se rugau împreună de zece zile) : „În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”. (Fapte Apostolilor 2 : 1 – 4)
  • unitatea în trăire : „Toţi împreună erau
    • nelipsiţi de la Templu în fiecare zi,
    • frângeau pâinea acasă şi
    • luau hrana cu
      • bucurie şi
      • curăţie de inimă”. (Faptele Apostolilor 2 : 46)
  • unitatea în rugăciune : „Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis : „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele !” (Faptele Apostolilor 4 : 24)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Importanţa deţinerii şi menţinerii priorităţilor personale, Matei 12.46-50

Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. Atunci cineva I-a zis : „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.”
Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta : „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei ?”
Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis : „Iată mama Mea şi fraţii Mei ! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă”. (Evanghelia după Matei 12 : 46 – 50) Continue reading „Importanţa deţinerii şi menţinerii priorităţilor personale, Matei 12.46-50”

Pilda fiului risipitor (II), Evanghelia după Luca 15:25-32

pilda-fiului-risipitor-iiVeselie sau mânie ? (II)

Veselia poate fi de cel puţin două feluri :

  • fără Isus, departe de prezenţa Lui, având însă iedul, (adică motivul de bucurie) şi grupul meu de prieteni (mediul prielnic) sau :
  • cu Isus, în prezenţa Tatălui.

Aceasta este bucuria reală ; cea dintâi este într-o mare măsură utopică, de dorit, ceva de viitor, sau ceva care poate fi în prezent, dar de foarte scurtă durată.

Continue reading „Pilda fiului risipitor (II), Evanghelia după Luca 15:25-32”

GÂNDURI (V)

Auzul este selectiv. Noi nu auzim toate lucrurile. Prin ureche intră în om, doar ceea ce-l interesează, sau îl impresionează. În Faptele Apostolilor 20 : 38 scrie:

Căci erau întristaţi mai ales de cuvântul pe care îl spusese el că nu-i vor mai vedea faţa”. Dar apostolul Pavel, spune lucruri importante despre Biserică. Sunt notate în optsprezece versete! Şi totuşi, ei nu aud decât o parte din versetul 25 ! Continue reading „GÂNDURI (V)”

Biserica ! Timp pierdut ? (Ioan 14.6)

Biserica … ca instituţie !

În biserica instituţionalizată, relaţiile sunt la fel ca în oricare altă instituţie, diferenţa fiind doar de limbaj. Nu spunem Bună ziua! ci : Pacea DOMNULUI ISUS ! Este o altă formulă de salut. Dar, în esenţă, este tot un salut, prin care nu se transmite, şi nu se primeşte nimic. Sunt şi excepţii, trăitorii cu EL, care spun: Pace!, şi pacea vine spre destinatarul … expeditorului.

Apoi, se participă la un program care are interpreţi şi ascultători. Bineînţeles că nu se vorbeşte ca la o simplă conferinţă, despre lucruri lumeşti, ci despre lucruri spirituale. Unii, mai îndrăzneţi, vorbesc în Biserică chiar şi despre ISUS ! Sau, despre pocăinţă, chiar şi despre DUHUL SFÂNT. Însă nimic nu mă împiedică să vorbesc într-un mod spiritual, despre lucruri spirituale, iar eu să rămân la fel … Continue reading „Biserica ! Timp pierdut ? (Ioan 14.6)”

Păcatul, moneda cu două feţe: amăgirea şi dezamăgirea

În clipa când au scos argintul care fusese adus în casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise. Atunci Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan : „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea. Şafan a adus împăratului cartea … Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele”.               2 Cronici 34:14-16, 19

În aceste versete din Biblie, sunt descrişi trei oameni, care pot reprezenta trei categorii de credincioşi. Din prima categorie face parte Marele preot- cel care ÎI slujeşte Domnului din moşi strămoşi. El este cel care descoperă cartea, dar nu-l interesează ce scrie în ea. Urmaşii lui de astăzi se întâmplă ca să vadă şi ei Biblia, dar sunt credincioşi tradiţiilor moştenite. Pentru ei, contează mai mult ceea ce fac ei pentru Domnul şi nu îi interesează care este voia Lui în privinţa lor. Continue reading „Păcatul, moneda cu două feţe: amăgirea şi dezamăgirea”

Necesitatea rugăciunii

Scumpi fraţi şi surori în Domnul Isus,
Harul, Pacea şi Binecuvântarea Domnului Isus să fie peste voi toţi.
Mă rog ca ceea ce voi scrie, să vă cerceteze şi să faceţi aşa cum Duhul Domnului vă îndeamnă. Domnul mi-a vorbit încă din august 2011, despre faptul că am intrat într-un sezon al rugăciunii neîncetate şi fierbinţi.
Întotdeauna au fost rugăciuni, apeluri la rugăciuni şi întâlniri de rugăciuni. Slavă Domnului pentru aceasta! Dar acum Domnul a ACCENTUAT că este o necesitate acută şi că trebuie să luăm cu toată seriozitatea această chemare. Continue reading „Necesitatea rugăciunii”