Gânduri XI sau Multă înţelepciune mai îmi trebuie … că puţină am !

Vânzarea de … noi înşine ! [Apoc. 18.11, 1 Imparati 21.20, 2 Imparati 17.15, 22-23]

Vânzarea sufletului, (sau de mine însumi), a ajuns să fie cea mai curentă formă de vânzare în comerţul de pe piaţa spirituală.

Nu lucrurile se vând şi se cumpără, ci sufletele se vând, pentru a se obţine lucrurile. Iar pentru aceasta se fac vânzări repetate.

Cât asupra noastră înşine mai deţinem din portofoliul personal ? Şi cât din noi, nu mai este al nostru de mult timp ? Continue reading „Vânzarea de … noi înşine ! [Apoc. 18.11, 1 Imparati 21.20, 2 Imparati 17.15, 22-23]”

Gânduri X sau Binecuvântarea … blestemului !

  • Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul” (Psalmul 65 : 11). De ce se vorbeşte atunci de criză ? Înseamnă că EL nu mai păşeşte prin România, Europa, S.U.A., etc. … Fiindcă în alte ţări belşugul există, nu a plecat ! Belşugul vine odată cu Dumnezeu şi pleacă atunci când EL este făcut să plece … Continue reading „Gânduri X sau Binecuvântarea … blestemului !”

Umblă şi fii ! [Avram, Geneza 17.1 I Isaia 29.15-16]

1Umblă înaintea Mea şi 2fii fără prihană” (Geneza 17 : 1). Umblarea aduce fiinţarea, sau devenirea credinciosului, în ceea ce Dumnezeu vrea să fie !

În Efeseni 2 : 10 apostolul Pavel scrie „Căci noi suntem lucrarea [poiēma] Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”.

Literal lucrarea [poiēma] înseamnă operă de artă, ceea ce implică o calitate a execuţiei datorată măiestriei Celui care o meşteşugeşte. Continue reading „Umblă şi fii ! [Avram, Geneza 17.1 I Isaia 29.15-16]”

Ceasul vostru şi puterea întunericului / Jertfa Domnului Isus [Luca 22.53]

Atunci când ne gândim la Jertfa Domnului Isus ne amintim de cuvintele Lui : „ … acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului” (Luca 22.53), începea timpul testării încrederii Lui în Dumnezeu, perioada suferinţelor,a preţului plătit pentru mântuirea noastră ! Din cuvintele Domnului Isus învăţăm că :

  1. Domnul Isus a ştiut când va începe suferinţa,
  2. a cunoscut cât va ţinea necazul şi
  3. ştia până unde se va ajunge, cunoştea că întunericul (perioada de timp în care cel rău are autoritate) la fel ca noaptea are o putere precis limitată în timp.

Continue reading „Ceasul vostru şi puterea întunericului / Jertfa Domnului Isus [Luca 22.53]”

Gânduri IX, Păcatul este interconfesional ?

 Lepra, a fost mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a îi ţine pe cei nouă evrei alături de samaritean (şi în general, boala îi uneşte pe oameni). Necurăţia uneşte, păcatul este interconfesional. Cât au fost bolnavi, au putut sta împreună, după vindecare, nouă au mers la Templu, iar cel de-al zecelea a venit la Isus.

Oricum, după vindecare, religia nu le mai permitea evreilor să stea cu samaritenii ! Boala, în privinţa aceasta, a legăturilor dintre oameni, a fost o binecuvântare, sau un blestem ?! Continue reading „Gânduri IX, Păcatul este interconfesional ?”

Purtarea crucii şi răstignirea [2 Corinteni 4.10-18, Galateni 2.20-21, Marcu 15.21, Luca 9.23]

În viaţa creştină există purtarea crucii şi răstignirea. Când omul stă pe cruce … crucea îl poartă, crucea fiind o poartă spre ceruri ! O port sau mă poartă ? Adevărul este că Isus îl duce spre cer pe cel care Îi face voia aşa cum scrie în Isaia 48 : 18 : „O ! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării !Continue reading „Purtarea crucii şi răstignirea [2 Corinteni 4.10-18, Galateni 2.20-21, Marcu 15.21, Luca 9.23]”

Despre DUHUL SFÂNT. Obiectiv sau subiectiv ? (1 Corinteni 2.4-5)

Obişnuinţa cu obişnuitul este incredibilul vieţii de credinţă. Există în zilele noastre o credinţă raţională care explică totul, dar este lipsită de puterea LUI. Uităm mult prea uşor cuvintele scrise de apostolul Pavel : “Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de DUHUL şi de putere”, care are un scop precis (I Corinteni 2 : 4 si 5).  Continue reading „Despre DUHUL SFÂNT. Obiectiv sau subiectiv ? (1 Corinteni 2.4-5)”

Gânduri VIII sau Logica bolnavă ! [Isus, Iov, Zaharia, Ştefan, Goliat]

Dar DUMNEZEU, de ce l-a lăsat pe Goliat să crească aşa de mare ?

(Este o întrebare pe care un băieţel i-a pus-o tatălui lui, în urmă cu câţiva ani). De fapt adevărul este altul. „Nu Dumnezeu l-a lăsat, Dumnezeu l-a crescut, fiindcă EL face să crească !” Goliat [1 Samuel 17.4] trebuia să ajungă la o anumită statură … la statura celui învins, pentru că : „Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii” ! (Proverbe 16 : 18).

Apostolul Pavel scria : „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească : aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic ; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 3 : 6 – 9) Continue reading „Gânduri VIII sau Logica bolnavă ! [Isus, Iov, Zaharia, Ştefan, Goliat]”

Gânduri VII : „Există oi sălbatice ?” Nu … doar lupi domestici !

  • O fetiţă de cinci ani m-a întrebat odată : „Există oi sălbatice ?” I-am răspuns că nu. Dar mă gândeam : „Probabil că a mai fost pe la adunare” … Azi i-aş răspunde altfel : Nu există oi sălbatice … doar lupi domestici ; care au lână sută la sută naturală !