Gânduri VIII sau Logica bolnavă ! [Isus, Iov, Zaharia, Ştefan, Goliat]

Dar DUMNEZEU, de ce l-a lăsat pe Goliat să crească aşa de mare ?

(Este o întrebare pe care un băieţel i-a pus-o tatălui lui, în urmă cu câţiva ani). De fapt adevărul este altul. „Nu Dumnezeu l-a lăsat, Dumnezeu l-a crescut, fiindcă EL face să crească !” Goliat [1 Samuel 17:4] trebuia să ajungă la o anumită statură … la statura celui învins, pentru că : Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii ” ! (Proverbe 16 : 18).

Apostolul Pavel scria : „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească : aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic ; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 3 : 6 – 9) Continue reading „Gânduri VIII sau Logica bolnavă ! [Isus, Iov, Zaharia, Ştefan, Goliat]”

Fiţi oameni ! [1 Corinteni 16.13]

Întâi, trebuie să clarificăm un fapt.

A fi om (aşa cum vrea Dumnezeu) este sinonim cu a fi credincios !

Întotdeauna oameni adevăraţi au fost puţini. Să vedem câteva exemple din Biblie.

 „Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” (Iov 1 : 1). Uţ era o ţară în care trăia un singur om adevărat ! Continue reading „Fiţi oameni ! [1 Corinteni 16.13]”