Un împărat şi-a răsplătit sfetnicii cu monete mari de bani. Unul s-a prezentat din nou la împărat şi i-a descoperit că voind să cumpere cu moneta, ea a fost aflată falşă ; deci îl roagă să-i dea alta.
Un împărat din vechime spre sfârșitul vieții porunci sfetnicilor săi ca să-i arate pe Dumnezeu, iar de nu, vor fi greu pedepsiți.
Ei aveau să răspundă în trei zile, dar timpul trecea și ei nu ştiau cum să arate împăratului pe Dumnezeu. Iată însă că un tânăr cioban se angajază el la sarcina de a-i-L arăta pe Dumnezeu.
– Bine, zise împăratul, dar bagă de seamă că te joci cu capul …
Providenţa este : „Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu ; pronie cerească. Din lat. providentia”. (Dex)
Sinonime pentru providenţă sunt următoarele cuvinte :
Înaintea Împăratului, fiecare vine cu dreptatea lui (I Împăraţi 3 : 16 – 28).
În Vechiul Testament, în faţa lui Solomon, (Împăratul Judecător), se prezintă două femei, fiecare având o dreptatea a ei. Şi era drept să nu îşi caute dreptatea lor, ci dreptatea Lui. De aceea se şi prezintă la el, fiindcă împăratul hotărăşte în ceea ce priveşte viaţa din om.
Dar, şi nedreptatea, îşi susţinea dreptatea. Şi omul nedrept spune că el este cum trebuie. Dar împăratul nu se ia după vorbele auzite, ci după călăuzirea lui Dumnezeu, pe care (orice om al lui Dumnezeu) o are în el. În viaţă există situaţii fără ieşire pentru noi, dar nu şi pentru Domnul. Cele doua femei voiau, fiecare, copilul. Nu se putea face un test ADN. Dacă s-ar fi putut, rezolvarea ar fi adus-o omul, nu Domnul. Continue reading „Judecata lui Solomon sau Dreptatea … nedreaptă [1 Impărati 3.16-28]”→