Pilda celor zece fecioare (3), Dărnicia şi binefacerea (Matei 25.1-13)

pilda-celor-zece-fecioare-iiiTrei ingrediente ale vieţii de veghere.  Dărnicia şi binefacerea

Dărnicia şi binefacerea au legile lor. Nu trebuie să dau oricui şi oricum, numai fiindcă cineva îmi cere ! Nu – ul este strict necesar pentru viaţa de credinţă ! Cui trebuie să-i dau şi cui nu am voie să îi dau ? Ce să dau şi ce să nu dau ? Aici nu este vorba de zgârcenie ci de cum să facem voia lui Dumnezeu şi să nu ne amestecăm în judecăţile Lui.

Cele nechibzuite au zis celor înţelepte : „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns : „Nu ; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă ; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” (Evanghelia după Matei 25 : 8 – 9).În primul rând, contează mentalitatea pe care o am, de dădător sau de primitor ? Apoi contează, cel puţin trei lucruri : Atitudinea inimii, cine este destinatarul dărniciei precum şi calitatea precum şi cantitatea lucrului dat !

Darnic este cel : Căruia îi place să dea, să facă daruri ; generos, mărinimos. Binefacere : Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după lat. benefacere), din DEX.

În Evanghelia după Luca 6 : 30, Domnul Isus spune ceva, ce aparent este contrazis de ceea ce-au făcut cele cinci fecioare înţelepte : „Oricui îţi cere, dă-i …”.

Cele cinci fecioare înţelepte nu au dat nimic, (din ceea ce aveau ca surplus, la momentul respectiv) ! Dar, trebuie să ţinem cont de două lucruri :

  1. În primul rând, în contextul versetului din Evanghelia după Luca 6 : 30, este vorba despre comportarea faţă de duşmani, la fel ca în Proverbe 25 : 21, unde scrie : „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea”.
  2. În al doilea rând, Domnul vorbeşte despre cel care foloseşte forţa pentru a obţine ceva… În versetele 29 şi 30, (din Evanghelia după Luca 6), Domnul Isus spune : „Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i ; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi”.

Condiţiile binefacerii :

În Proverbe 3 : 27 este scris : „Nu opri o binefacere

  1. celui ce are nevoie de ea,
  2. când poţi s-o faci”. În textul din Evanghelia după Matei 25 : 1 – 13 : fecioarele nu dau oricui le cere, doar fiindcă li se face o cerere, doar fiindcă au de-a face cu o nevoie ! Ele ştiu şi pot să spună : Nu !

În Biblie, (traducerea Cornilescu), Nu este folosit de exact două mii de ori ! Da-ul este folosit de şapte sute două zeci şi opt de ori. Ce putem învăţa şi de aici ? Faptul că trebuie să ştim (şi să avem şi puterea), de-a spune : Nu !

Un exemplu de om căruia i-a fost greu să spună : Nu, a fost Iosafat. Despre el scrie că :„Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug şi s-a încuscrit cu Ahab. După câţiva ani s-a coborât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat, pentru el şi pentru poporul care era cu el, un mare număr de oi şi boi şi l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda : 

„Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad ?” Iosafat i-a răspuns : „Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel : „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului …” (II Cronici 18 : 1 – 4). S-a pripit să dea un răspuns pozitiv, care l-a obligat atât pe el cât şi pe poporul lui !

De abia după aceea, a cerut şi părerea lui Dumnezeu, când hotărârea era deja luată ! De fapt, chiar nu mai conta ce spunea Dumnezeu ! Da – ul trebuia să fie da ! Este însă păcat să dau ajutor cuiva, care este contra lui Dumnezeu !

În II Cronici 19 : 1 – 3 scrie că : „Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim. Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat :

„Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul ? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.”

Cum funcţionează banca cerului ? Ce fel de fonduri se primesc ? Pot fi daţi orice fel de bani, indiferent de provenienţă ? Răspunsul Bibliei este Nu !

În Deuteronom 23 : 18 : „Să n-aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui câine, ca împlinire a unei juruinţe oarecare ; căci şi unul şi altul sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău”.

Dărnicia se întoarce la dădător ! Nu numai ce dă omul pentru Isus, (lucrul respectiv), ci şi starea sufletească însoţitoare. Daţi şi vi se va da … !