III. Autoritatea spirituală
Autoritatea (puterea) spirituală se manifestă în viaţa credinciosului prin :
- Puterea de-a se apropia de Dumnezeu,
- Puterea renunţării la ceea ce Dumnezeu îi cere la un moment dat,
- Puterea acceptării voii Lui Dumnezeu
Articole
Sunt un om sincer sau un om fals ? (2. Despre sinceritate, duplicitate şi autoritate) [Matei 28.8-20]
I. Sinceritatea (smerenia) aduce sfinţirea
Pentru credinciosul sincer, lucrurile merg din bine în mai bine. Şi necazul (slăbiciunea, neputinţa etc.) au (vor avea un sfârşit) şi va răsări Soarele Neprihănirii în viaţa celui / celor ce-L caută.
„Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis :
„Bucuraţi-vă !” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.
Atunci Isus le-a zis : „Nu vă temeţi ; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea : acolo Mă vor vedea”. (Matei 28 : 8 – 10)
Apocalipsa 22 : 11 „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe ; cine este întinat să se întineze şi mai departe ; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe !”
Un verset mai puţin cunoscut (care explică de ce este nevoie de sfinţire) este scris în Exod 19 : 22 unde Dumnezeu a poruncit ca : „Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea”.
Sunt un om sincer sau un om fals ? (1. Introducere) [Matei 28.8-20]
În Matei 28.8–20 sunt descrişi oamenii sinceri şi oamenii falşi (dar care pentru o anumită perioadă de timp au avut o anumită autoritate în societatea civilă şi religioasă a acelor vremuri). Reper moral este numai omul integru chiar dacă din punct de vedere uman el nu are o mare autoritate.
Introducere
În acest text se vorbeşte despre ce s-a întâmplat în Ziua Învierii cu femeile, cu unii dintre soldaţi (străjeri) şi cu preoţii cei mai de seamă precum şi (în special) cu ucenicii. Totul are de-a face cu Domnul Isus, Cel Înviat. Continue reading „Sunt un om sincer sau un om fals ? (1. Introducere) [Matei 28.8-20]”
Dumnezeu a împreunat (înjugat). 5 Plugul şi aratul [Matei 19.4-6]
III. Aratul
„Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Deci, ce a împreunat [lit. „a înjugat”] Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6)
Vom înainta pe firul argumentaţiei amintindu-ne pentru început de unde am plecat. În Biblie pentru înţelegerea relaţiilor din familie este folosită metafora jugului, (mai precis a înjugării a două persoane la acelaşi jug).
Pentru început, trebuie să accentuăm faptul că această operaţie (înjugarea) o face Dumnezeu, iar cele două persoane de-abia aşteaptă acest lucru (momentul căsătoriei, data din care cei doi pleacă împreună pe acelaşi drum, alături unul de altul, dar ştiind că Cel care i-a unit este alături de ei, ajutându-i în îndeplinirea menirii lor de pe acest pământ). Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 5 Plugul şi aratul [Matei 19.4-6]”
Dumnezeu a împreunat (înjugat). 4 Carul [Matei 19.6]
II. Carul
În Matei 19.6 sunt notate cuvintele Domnului Isus : „Deci, ce a împreunat [gr. synezeuxen de la suzeugnumi : sýn, „cu” și zeúgos, „jug” ; syzeúgnymi : „foarte strâns” este folosit doar pentru căsătorie în NT”] Dumnezeu, omul să nu despartă”.
Adevărul central
Pentru a ne ajuta să înţelegem căsătoria, Dumnezeu ne-a vorbit în Biblie prin metafora jugului, care are cel puţin trei aspecte :
- cumpăna (importanţa păstrării armoniei între cei doi),
- carul la care sunt înjugaţi (se referă la greutăţile vieţii pe care soţul şi soţia le duc împreună) şi
- fierul plugului, (ştiut fiind faptul că animalele erau înjugate şi pentru a fi de folos la aratul pământului). Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 4 Carul [Matei 19.6]”
Dumnezeu a împreunat (a înjugat). 3. Cumpăna [Matei 19.4-6]
„Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6)
Introducere
Poate ne vom întreba, ce are de-a face cumpăna cu înjugarea şi cu jugul ? Cel de-al şaselea pasaj biblic, în care este folosit cuvântul zygós (jug) ne vorbeşte despre jug cu sensul de cumpănă sau balanţă (cântar). Jugul se referă la braţul balanţei (a se vedea imaginea alăturată), acea „grindă” care uneşte cele două talere ajutându-le să lucreze ca echipă.
În Apocalipsa 6 : 5 găsim scris : „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând : „Vino şi vezi !” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă [gr. zygon]”. Continue reading „Dumnezeu a împreunat (a înjugat). 3. Cumpăna [Matei 19.4-6]”
Dumnezeu a împreunat (înjugat). 2. Jugul. Consideraţii generale [Matei 19.4-6]
„Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. (Matei 19 : 4 – 6) Continue reading „Dumnezeu a împreunat (înjugat). 2. Jugul. Consideraţii generale [Matei 19.4-6]”
Dumnezeu a împreunat (a înjugat), 1. Introducere. Jugul [Matei 19.4-6]
În Matei 19.4-6 sunt notate cuvintele Domnului Isus (El le-a explicat fariseilor că familia s-a format deoarece Dumnezeu i-a împreunat (adus împreună) pe cei doi :
„Drept răspuns, El le-a zis : „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis :
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” ? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Deci, ce a împreunat [gr. synezeuxen de la suzeugnumi ; sýn, „cu” și zeúgos, „jug”] Dumnezeu, omul să nu despartă.” … ”. Continue reading „Dumnezeu a împreunat (a înjugat), 1. Introducere. Jugul [Matei 19.4-6]”
Isaia 53 [Introducere]
În Isaia 53.1-3 era proorocită Jertfa Domnului Isus (modul în care a fost perceput de către contemporanii Lui, de Dumnezeu precum şi ce fel de viaţă a avut) : „1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ? Cine a cunoscut braţul Domnului ?
2 El a crescut înaintea Lui
- ca o odraslă slabă,
- ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat.
Ajută-ne ! [Faptele Apostolilor 16.9-10]
În Faptele Apostolilor 16.9–10 scrie că :
„Noaptea, Pavel a avut o vedenie : un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte : „Treci în Macedonia şi ajută-ne !”
După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia”. Continue reading „Ajută-ne ! [Faptele Apostolilor 16.9-10]”