Ajută-ne ! [Faptele Apostolilor 16.9-10]

În Faptele Apostolilor 16.9–10 srie că : Noaptea, Pavel a avut o vedenie : un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte : „Treci în Macedonia şi ajută-ne !”  După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia”.

Introducere

Apostolul Pavel a scris şi din experienţa de pe câmpul de misiune :

Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Dar

  • cum vor chema pe Acela în care n-au crezut ? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit ? Şi
  • cum vor auzi despre El fără propovăduitor ? Şi
  • cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi ? După cum este scris : „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia !” (Romani 10 : 13 – 15)

Este adevărat că Dumnezeu poate mântui pe oricine printr-o revelaţie directă, fără a se folosi de vreo intervenţie umană, dar regula Divină este aceasta : pentru ca un om să fie mântuit este nevoie de un vestitor al Evangheliei.


Adevărul central :

Pentru ca oamenii să fie mântuiţi, este nevoie de credincioşi care trăiesc în prezenţa Lui Dumezeu şi cărora Duhul Sfânt să le vorbească.


Putem pune câteva întrebări, al căror răspuns ne arată cum se face evanghelizarea :

1. Cui i-a vorbit Duhul Sfânt ? Apostolului Pavel. „Treci în Macedonia şi ajută-ne !” (Fapte 16 : 9)
2. Unde l-a trimis ? În Macedonia. „Treci în Macedonia şi ajută-ne !” (Fapte 16 : 9)
3. Ce trebuia apostolul Pavel să facă ? Să ajute. Pe cine ? Pe cei care-L căutau pe Dumnezeu. „Treci în Macedonia şi ajută-ne !” (Fapte 16 : 9)


I. Cui i-a vorbit Duhul Sfânt ? Apostolului Pavel.

Treci în Macedonia şi ajută-ne !” (Fapte 16 : 9)

Treci… și ajută-ne”, omul nu a spus : “treceţi” (deşi ei erau în acelaşi grup câteva persoane), nu a folosit pluralul ci i s-a adresat apostolului Pavel direct, folosind singularul … iar intervențiile decisive le-a avut Pavel, în toate cele trei situații (dar o vom nota numai pe cea dintâi :

Deşi la locul în care se făcea rugăciunea au vorbit şi ceilalţi, convertirea s-a făcut abia în momentul în care apostolul Pavel a vorbit. Luca a notat că :

În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel”. (Fapte 16 : 13 – 14)

Acest pasaj seamănă cu vedenia lui Corneliu care trimite după Petru. Aici însă cel chemat era apostolul Pavel (deoarece în planul Lui Dumnezeu, fiecare are un loc al lui, nu există unul singur care se ocupă de toate lucrurile).

Dacă am sta la / în locul nostru (acolo unde Dumnezeu ne vrea) toate ar fi bune, deoarece de coordonarea lucrării de mântuire se ocupă Însuşi Dumnezeu. EL decide unde trebuie să meargă Petru și unde trebuie să ajungă Pavel.

Mântuirea tuturor este voia Lui Dumnezeu şi la ora actuală, dar prin cine să fie spus mesajul cuiva, decide Dumnezeu. Dar omul poate decide dacă va vorbi sau nu, aceasta este cu totul altceva …


II. Unde l-a trimis ? În Macedonia. (La momentul vedeniei, apostolul Pavel se afla în Asia, la Troa).

Treci în Macedonia şi ajută-ne !” (Fapte 16 : 9)

Treci în Macedonia …”. Omul care i-a vorbit în vedenie ştia că apostolul Pavel este în altă țară, dar și faptul că ţara respectivă se află pe un alt continent aşa că trebuia să treacă marea : „Treci … şi ajută-ne”.

Era clar din moment ce au fost opriți sau au primit interdicție (a se vedea Fapte 16 : 6 – 8), faptul că Dumnezeu ştia exact unde erau copiii Lui … Știe și unde sunt eu ? Știe exact !

Treci în Macedonia …” : Dumnezeu a spus numai care era zona geografică în care aveau să ajungă dar nu a dat detalii, (care era cetatea, în ce localitate sau oraş trebuiau să se deplaseze).


III. Ce trebuia apostolul Pavel să facă ? Să ajute. Pe cine ? Pe cei care-L căutau pe Dumnezeu.

Treci în Macedonia şi ajută-ne !” (Fapte 16 : 9)

Apostolul Pavel a văzut în vedenie un bărbat / om. Şi totuşi atunci când ajunge în Filipi, apostolul Pavel şi ei care erau împreună cu el constată că primele două convertiri sunt din rândul femeilor.

Termenul om se referă la fiinţa umană în general, nu la bărbat sau femeie, ci la numele generic : este om fie că este bărbat sau că este femeie.

În Geneza 5 : 1 – 2 scrie că :

„ … În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi”.

Apoi mai trebuie observat că bărbatul respectiv, nu a spus în cererea lui : „ajută-mă”, deoarece avea să se vadă că nevoia de mântuire o aveau mai mulți, el era doar purtătorul de cuvânt.

Ajută-ne!  Pe cine ? Pe :

1. Lidia,
2. roaba,
3. temnicerul. Acolo erau trei tipuri de oameni. Omul liber, robul dar şi cel aflat sub autoritatea / stăpânirea altuia (fiind o subordonare de tip militar).

Nevoia de mântuire și de Mântuitor este universală, indiferent de statutul social al omului… Iar după mântuirea lor este probabil că cei trei au devenit frați în credinţă, deoarece aşa s-a întemeiat Biserica din Filipi (căreia mai târziu, apostolul Pavel avea să-i scrie Epistola către Filpeni) !


Concluzie :

1. Cui (i s-a vorbt) ? 

2. Unde (trebuia să meargă) ?

3. Ce (avea să facă) ? Persoana, țara / localitatea, lucrarea.


Dumnezeu să mă ajute să-mi propun să stau mai mult timp în prezenţa Lui Dumnezeu, în aşa fel încât să beneficiez de realităţile spirituale, să ştiu încotro trebuie să merg şi să experimentez realitatea convertirilor celor din jurul meu !