Isaia 53 [Introducere]

În Isaia 53.1-3 era proorocită Jertfa Domnului Isus (modul în care a fost perceput de către contemporanii Lui, de Dumnezeu precum şi ce fel de viaţă a avut) : „1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ? Cine a cunoscut braţul Domnului ?

2 El a crescut înaintea Lui

  • ca o odraslă slabă,
  • ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat.

N-avea

  • nici frumuseţe,
  • nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea
  • nimic care să ne placă.

3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”. (Isaia 53 : 1 – 3)
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Introducere

În primele trei versete ale capitolului 53 din cartea Isaia este amintit :

1. Omul firesc,
2. Dumnezeu,
3. Domnul Isus.


I. Omul firesc (care de felul lui) :

1. nu crede Cuvântul … pe care totuşi îl aude (era proorocit dinainte că Mesia va veni pe pământ : „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ?”, v. 1),
2. nu-şi dă seama când în spatele unui fapt (al unei întâmplări) este Dumnezeu ! Ce-au văzut ei (contemporanii Domnului Isus) ? Că s-a născut un copil într-un sat şi a crescut în alt sat. Ce nu ştiau că EL era Dumnezeu Întrupat (v. 1. „Cine a cunoscut braţul Domnului ?”),
3. nu-l ia în serios pe Domnul Isus (în funcţie de informaţiile primite, decide cum să se comporte faţă de cineva : „nu L-am băgat în seamă”, v. 3).


II. Dumnezeu (care ştie) :

1. cine este Isus … Copilul Lui (v. 2 : „El a crescut înaintea Lui …”),
2. ce fel de viaţă duce (v. 2 : „ca o odraslă slabă”),
3. în ce mediu potrivnic trăieşte (v. 2 „ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat”).


III. Isus (EL) :

1. la început nu a ieşit cu nimic în evidenţă între semenii Lui (v. 2 „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile”),
2. nu a fost pe placul celor din vremea Lui, ci într-un fel era antipatizat (v. 2 „şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă”) de aceea,
3. a avut parte de :
1. dispreţ („ştim noi cine este mama Lui, familia Lui” etc. ceilalţi îndepărtându-se de El),
2. durere şi
3. suferinţă.

Altfel spus, Dumnezeu lucrează printre noi prin Domnul Isus şi voia Lui este adusă la îndeplinire, iar noi nu numai că nu observăm dar chiar putem dispreţui lucrarea Lui şi viaţa de sacrificiu a Fiului Lui …

Ce trebuie să reţin ? Din momentul naşterii din nou, eu nu mai trăiesc aceeaşi viaţă ca până atunci, ci Christos trăieşte în mine aşa că (pe nedrept) voi avea parte tot de ceea ce-a avut parte şi El : dispreţ, durere şi suferinţă !