Despre lucrurile făcute în ascuns
„Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus … Şi au zis unul către altul : „Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta !” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona. Atunci ei i-au zis : „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta ?
- Ce meserie ai şi de unde vii ?
- Care îţi este ţara şi din ce popor eşti ?”
El le-a răspuns : „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul !” Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis : „Pentru ce ai făcut lucrul acesta ?”
Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el. Ei i-au zis : „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi ?”
Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. El le-a răspuns : „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi ! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună !” (Iona 1 : 5, 7 – 12) Continue reading „Ascuns (I) Adevărul va ieşi la iveală [Iona 1.5, v. 7-12]”
Regele Cyrus, care se afla pe tronul Persiei cu vre-o 500 ani mai bine înainte de Hristos, cheamă odată la sfat pe sfetnicii săi invitând şi pe înţelepţii ţării să ia parte la consfătuire.
Sultanul Saladin, (născut în 1138, decedat în 4 martie 1193), era cinstit de popor cu epitetul de „Mare”. Când a simţit că i se apropie moartea, porunci, ca un călăreţ să parcurgă străzile oraşului reşedinţei sale şi arătând spre o bucată de pânză, – ridicată pe o prăjină, – să strige în toate părţile :