Hrăpăreţii, Matei 7.15, Luca 18.11, 1 Corinteni 6.10

Mâini, Ps. 24.4Definiţie. Conform Dex, hrăpăreţ este cel : „Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească ; lacom de avere, avid de câștig ; rapace”. 

Sinonime sunt : Farsor, pungaş, pezevenghi, escroc. Hrăpăreţul este diferit de zgârcit, dar şi de lacomul de bani !

Una dintre definiţiile cele mai plastice ale cuvântului lácom este din anul 1939 : „Avid, pofticĭos, nerăbdător să apuce ceĭa ce dorește” : lupu e lacom de carne, porcu e animalu cel maĭ lacom. Fig. Om lacom de banĭ, de glorie. Cu lăcomie: a mînca lacom”. (Scriban, 1939).

În limba greacă termenul folosit pentru hrăpăreţ, are cinci ocurenţe. Harpages este folosit în trei texte din Noul Testament : Matei 7 : 15, Luca 18 : 11 şi în I Corinteni 6 : 10. În traducerea Cornilescu, cuvântul apare în :

  1. Matei 7 : 15 – 20 : „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi ! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori [gr. harpages]. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini ? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.”

  2. Luca 18 : 11 Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel : „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta”. El nu era ca celălalt … era ca el. Avea o neprihănire personală de care era mulţumit, fiind un produs al eului lui ! Realitatea este că nu contează atât de mult cum mă văd eu, ci cum mă vede Dumnezeu ! Neprihănirea personală cam cât valorează pentru Dumnezeu ? Domnul Isus spunea despre vameş : „Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18 : 14).

  3. I Corinteni 6 : 9 – 11Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
    Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii,
    nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi ! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru”.

  4. Cuvântul harpaxin este folosit de apostolul Pavel în I Corinteni 5 : 10) : „Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi [gr. harpaxin], sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.”

  5. În acelaşi capitol apare a cincea ocurenţă a termenului şi anume harpax : „Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ [gr. harpax]; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi”.

În textul din Matei 7 : 15 – 20, Domnul Isus foloseşte trei comparaţii pentru a ne face să înţelegem cum este un hrăpăreţ. Acest tip de om este comparat cu lupii, cu spinii şi cu pomul rău, (sălbatic).

Din aceste versete putem deduce Portretul hrăpăreţului : I. Mincinos, („prorocii mincinoşi”), II. Aparenţă înşelătoare, (pentru ei imaginea este foarte importantă, de aceea sunt : „îmbrăcaţi în haine de oi”) şi III. Om dificil, (spini / mărăcini). Ce trebuie reţinut este că ei au o viaţă de grup, la fel cum lupii trăiesc în haite !

Domnul Isus accentuează : „Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi … sunt nişte lupispini mărăcini”, totul la plural. Când însă le este descris caracterul, Domnul Isus face analogia cu pomul rău sau bun.

„ … după roadele lor îi veţi cunoaşte.” Este foarte interesantă această observaţie ! De ce ? Fiindcă un pomicultor cunoaşte un pom şi după coaja pomului sau după frunzele lui, nu trebuie să vadă fructul produs de un pom, pentru a şti ce soi este ! De ce este necesar acest lucru ?

Fiindcă în lumea pomilor, fructele nu sunt produse non-stop, (de exemplu iarna, sau primăvara). În domeniul spiritual însă, omul / pom este roditor, indiferent de anotimpurile prin care trece ! Este pocăit non-stop !

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul ! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu ; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde ; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” (Ieremia 17 : 7 – 8).

Dar, din punct de vedere spiritual, numai pomul altoit, face fruct prin altoiul primit … Pomul nealtoit face fructe sălbatice / pădureţe :

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5 : 19 – 21).

Isus este asemenea unui altoi care a adus o viaţă nouă. În Proverbe 12 : 12 este scris : „ … rădăcina celor neprihăniţi rodeşte”.

Cel care ÎL primeşte pe Isus în viaţa lui, trăieşte prin puterea Duhului Sfânt, iar trăirea interioară se vede în exterior prin roada / fructul Duhului Sfânt :

Roada Duhului, dimpotrivă, este : dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” (Galateni 5 : 22 – 25).

În limba greacă cuvântul harpazó are 14 ocurenţe, care ne ajută să-i înţelegem sensul :

  • Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi [gr. harpagēsomethatoţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh ; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (I Tesaloniceni 4 : 17).

  • Ioan 10 : 28 „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge[gr. harpasei] din mâna Mea”.

  • Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască [gr. harpasaigospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.” (Matei 12 : 29). „Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare să-l smulgă [gr. harpasai, în engle este tradus cu “să-l ia / scoată / apuce cu forţa]din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie.” (Fapte 23 : 10).

  • În Matei 13 : 19 este scris : „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte [gr. harpazei] ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum”. „Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte [gr. harpazei]şi le împrăştie.” (Ioan 10 : 12).

  • Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila [gr. harpazein, în engleză este tradus cu to seize, care se traduce cu : „a sechestra, a captura, a înhăţa, a lua cu forţa, a răşlui, a găbji, a picni” …] ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.” (Ioan 6 : 15). În Ioan 10 : 29 scrie : „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi ; şi nimeni nu le poate smulge [gr. harpazeindin mâna Tatălui Meu”.

  • Iuda v. 23 : „căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i [gr. harpazontes] din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.”

  • Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna [gr.harpazousin] pe ea.”

  • Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit [gr.hērpasen] pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie … ” (Faptele Apostolilor 8 : 39).

  • Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit [gr. hērpasthē] la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 12 : 5).

  • Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit [gr. harpagenta] până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu : Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai [gr. hērpagē] şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească” (II Corinteni 12 : 2 – 4).”