Nr. 173

42. Isus Mijlocitorul, I Timotei 2:5-6

Istoricul roman Suetonius spune, că un soldat veteran ruga pe Cezar, ca să-i fie martor într-un proces al său. Lui Cezar i-a fost greu să meargă cu el la judecătorie şi voia să trimită pe altul în locul său.

Atunci soldatul desfăcându-şi haina la piept i-a zis : „O Cezar, când viaţa ta era cândva în primejdie, eu n-am pus pe nimeni în locul meu, ci însumi am luptat pentru tine. Iată ranele, pe care le-am primit întru apărarea ta”.

Cezar a roşit şi a plecat îndată la judecătorie pentru a fi martorul veteranului. Aşa ni arată şi Isus ranele Sale pe cruce şi ne strigă prin ele :

Cum, voi nu voiţi să faceţi nimic pentru Mine ? Iată ranele Mele vă spun, ce am făcut Eu pentru voi !

Continue reading „42. Isus Mijlocitorul, I Timotei 2:5-6”

Nr. 173

41. Isus Hristos este Dumnezeu

Napoleon I. marele împărat Franţei pe vremea când era exilat în insula Sfânta Elena, zicea următoarele despre Mântuitorul :

Alexandru cel Mare, Macedonul, cuceritorul al Asiei (356 – 323), Iuliu Cesar, stăpân şi dictator al Romei (100 44 a.H.), Carol cel Mare, regele Franţei şi împărat al Apusului (743 – 814) şi Eu, Napoleon (1804 – 1821), am isbutit să zidim mari împărăţii, dar pe ce se întemeiau toate acestea ? Pe putere.

Isus Hristos singur a întemeiat împărăţia sa pe dragostea şi până azi milioane sunt gata să moară pentru Dânsul. După timp de 18 veacuri, Isus Hristos are şi astăzi aceiaşi putere. El cere un lucru pe care filozoful îl caută în sufletul aproapelui, părintele în copiii săi, bărbatul în femeia sa şi fratele la frate. Isus cere inima omului, şi o cere întreagă.

Și omul se lipeşte cu tot sufletul de împărăţia lui Cristos. Iubirea lui Isus este mai presus de puterile omeneşti. Și aceasta îmi dovedeşte că Isus Hristos este Dumnezeu”.

(Sursa foto : www.ipedia.ro)

Nr. 173

Cartea veche : 192. Moartea (Psalmul 89:47-48). Alexandru cel Mare

Scriitorul grec Erodot  [citatul este dintr-o carte scrisă prin anii 1900] spune că un filosof ar fi zis către Alexandru cel Mare :

Prea Înălţate Împărate, Luminăţia Ta ai o piatră preţioasă mai grea decât orice alt mărgăritar, însă punând un pic de pulbere pe acea piatră preţioasă, ea devine mai uşoară decât alte pietre preţioase”.

Nu înţelegea Alexandru această declaraţie a filosofului şi de aceea el ceru lămurire. Atunci filosoful zice : Continue reading „Cartea veche : 192. Moartea (Psalmul 89:47-48). Alexandru cel Mare”

Nr. 173

40. Învierea morţilor, Evanghelia după Matei 22 : 23, 29 – 31

Învierea morţilorÎn aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere … Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice : Continue reading „40. Învierea morţilor, Evanghelia după Matei 22 : 23, 29 – 31”

Nr. 173

39. Harul Divin şi omul, Tit 2:11-13

Pănţăruş„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem

  • cu păgânătatea şi
  • cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum
  • cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”. (Tit 2 : 11 – 13)

Continue reading „39. Harul Divin şi omul, Tit 2:11-13”

Nr. 173

38. Harul, Romani 5:15

VântulDar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi”. (Romani 5 : 15)

Despre Alexandru cel Mare se susţine, că pe când îşi transporta trupele pe mare spre Asia, vântul de seară a adus de către Arabia fericită o boare aromatică şi a dedus de aici, că fericită trebue să fie ţara spre a cărei cucerire a plecat. Continue reading „38. Harul, Romani 5:15”

Nr. 173

37. Gânduri şi dorinţe necurate. Ferirea de ele, II Cronici 1:11-12

Izvorul

Dumnezeu a zis lui Solomon : „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date.

Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta şi cum nici nu va mai avea după tine”. (II Cronici 1 : 11 – 12) Continue reading „37. Gânduri şi dorinţe necurate. Ferirea de ele, II Cronici 1:11-12”

Nr. 173

36. Frumuseţea sufletească, Evanghelia după Luca 12:11-12

Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi ; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi”. (Evanghelia după Luca 12 : 11 – 12)

Pe vremea lui Diocleţian, [Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut drept Dioclețian, a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305], se desfăşură cea mai cumplită persecuţiune contra creştinilor.

Trăia pe atunci în Capadocia în casa sa părintească o fată frumoasă, care prin darul Domnului devenise creştină. Proconsulul roman, care se simţea atras de frumuseţea ei, dădu ordin să o prindă şi aducândui-o înainte îi zise : Continue reading „36. Frumuseţea sufletească, Evanghelia după Luca 12:11-12”

Nr. 173

35. Frica de oameni, Evanghelia după Matei 10:33

Rege pe tronMântuitorul zice : „ … de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”. (Evanghelia după Matei 10 : 33)

Deci creştinul să se înveţe a nu-i fi frică şi ruşine de oameni, când e vorba a-şi arăta credinţa.

Fiul unui împărat a fost prins că complotează împotriva tatălui său. Drept pedeapsă i se puse o funie de gât, iar în mâini un vas plin până la vârf cu apă şi astfel a trebuit să meargă pe străzile oraşului.

Doi soldaţi mergeau după el şi aveau porunca să-i tae capul, dacă varsă numai un strop de apă din vas. Fiul împăratului a îndeplinit bine porunca şi s-a întors la palat. Împăratul zise : Continue reading „35. Frica de oameni, Evanghelia după Matei 10:33”

Nr. 173

34. Fapte nu vorbe, I Ioan 3:18

Plutarh_2Sf. Evanghelist Ioan zice : „Fiilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci cu fapta”. (I Ioan 3 v. 18). Cât de puţini creştini îşi aduc aminte de aceste cuvinte.

Ei cred a-şi manifesta iubirea către aproapele prin mulţimea cuvintelor. Istoricul grec Plutarh pomeneşte că pe vremea lui, doi atenieni reflectau la una şi aceeaș slujbă, care se obţinea prin alegere.

Unul era cuvântător vestit şi începu să înşire în vorbe multe şi frumoase toate lucrurile şi realizările pe care le punea în vedere alegătorilor. Celălalt vorbia puţin şi zise pe scurt :

Doresc să îndeplinesc toate cele făgăduite de antevorbitorul meu”. Continue reading „34. Fapte nu vorbe, I Ioan 3:18”

Nr. 173

33. Egoismul, Evanghelia după Matei 5 : 44

Pădure din BraziliaUn misionar creştin rătăcind prin pădurile vechi ale Braziliei (America de sud), abia se mai putea ţinea pe picioare, de ostenit şi flămând ce era.

Atunci se nimeri să întâlnească un indian, carele cu un vânat bogat se întorcea la cortul său.

Misionarul înfometat îi ceru mâncare, dar indianul nu voi să-i dea. „De ce eşti aşa de aspru faţă de mine”, îl întrebă misionarul, „când tu şi câinelui tău îi dai mâncarea trebuincioasă, ca să nu piară de foame ?Continue reading „33. Egoismul, Evanghelia după Matei 5 : 44”

Nr. 173

32. Calomniatorii, Iacov 4:11

calomniatorii-iiPurtarea noastră faţă de ei. „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii … ! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci … nu eşti împlinitor … ci judecător”. (Iacov 4 : 11)

Pahomiu ne-a arătat cum avem să ne purtăm faţă de calomniatori. Anume dacă cineva voia să calomnieze pe vre-o persoană în prezenţa sa, îndat se întorcea dela dânsul şi se strângea ca şi când ar fi auzit apropiindu-se un şarpe. Continue reading „32. Calomniatorii, Iacov 4:11”