Doi tineri se pregăteau într-o dimineaţă de vară să suie un vârf de munte. Neîncercând ei încă asemenea osteneală, au plecat cu spor şi cântând.
În acelaşi timp plecă spre munte şi un bătrân, cu paşi liniştiţi. Tinerii îl priveau zîmbind, şi râdeau de el, când rămânea în urma lor. Trecură zece minute şi bătrânul li se părea ca o furnică, atât de mult rămăsese în urma lor. Continue reading „14. Cumpătarea, Eclesiastul 9:11”
Un birjar avea datina să bea cam mult şi astfel se făcu bolnav. Medicul îl sfătuia să se lase cu totul de băutură, dacă voeşte să nu moară înainte de vreme din pricina beutului.
Birjarul însă răspunse că nu se poate desvăţa de a svânta o sticlă de rachie pe zi. Medicul însă fiind mai deştept, îi aduse într-o zi o cutie plină cu pietricele rotunde şi zise :
„În fiecare zi înainte de a bea să arunci în sticlă o pietricică, dar când vei băga a doua, a treia pietricică, totdeauna să laşi în sticlă şi pe cele de mai înainte”.
Birjarul aşa făcu şi astfel beu în fiecare zi tot mai puţin, căci pietricelele luau locul beuturii, până când sticla fu plină cu pietricele rotunde. Continue reading „13. Dezvăţul, Isaia 5:11-13”
„Ce este mai frumos decât abstinenţa”, zice sfântul Ambrosie, „prin care şi anii tinereţei arată vârsta înaintată, ca astfel în ceeace priveşte virtutea să ajungă bătrâneţe mare”.
Iară Vasile cel mare zice :
„Bătrâni şi tineri, chiar şi copii, bogaţi şi săraci, nobilii şi nenobili, juni şi căsătoriţi, servitori şi stăpâni, soldaţi şi călători pe uscat şi pe apă, cu un cuvânt fiecare om poate să postească şi trebue să postească.
Vrei poate să te scuzi cu vârsta tineră ? Danil şi însoţitorii lui încă au fost tineri, copii, totuşi practicau abstinenţa, mâncau numai legume şi beau numai apă. Sunteţi debil ? [Cuvântul debil înseamnă : „Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț”.] Continue reading „12. Abstinenţa”
Elisaveta I-a regina Angliei (1533-1603) opri sfânta cuminecare şi decretă o pedeapsă însămnată de 400 taleri pentru cel ce va călca porunca aceasta. [11.200 de dolari, ar fi astăzi … Un taler din anul 1780 are valoarea de catalog de 28 $] Un nobil avut şi religios nu se intimidă de porunca reginei şi decât să nu se cuminece, preferă a ajunge sărac.
Îşi vându averile sale şi se cumineca zilnic la un preot plătind bucuros însemnata pedeapsă ori de câte ori era pârît că e contravenit.
La urmă ajunse la sapă de lemn pentru dragostea lui Isus, ba suferind şi moarte sângeroasă, deveni din darul lui Dumnezeu, chiar un martir al sfintei cuminecături. Astăzi nu e oprită, ci e liberă întrarea la sfânta cuminecătură. Continue reading „11. Cina Domnului”
Regele Cyrus, care se afla pe tronul Persiei cu vre-o 500 ani mai bine înainte de Hristos, cheamă odată la sfat pe sfetnicii săi invitând şi pe înţelepţii ţării să ia parte la consfătuire.
Domnise déjà de 50 de ani şi acum voia să audă din gura învăţaţilor un cuvânt de măgulire.
Regele roagă pe învăţaţi să facă socoteala, câte zile a trăit el, urmând ca după răspunsul învăţaţilor să se ţină sfatul.
Învăţaţii se retrag din adunare şi constată, că regele a trăit numai cincizeci de de zile, căci până a nu se sui pe tron a trăit doar pentru sine, iar ca rege numai la ziua onomastică, deci odată pe an îşi aducea aminte de popor şi îi făcea bine. Continue reading „10. Cunoaşterea de sine”
Sultanul Saladin, (născut în 1138, decedat în 4 martie 1193), era cinstit de popor cu epitetul de „Mare”. Când a simţit că i se apropie moartea, porunci, ca un călăreţ să parcurgă străzile oraşului reşedinţei sale şi arătând spre o bucată de pânză, – ridicată pe o prăjină, – să strige în toate părţile :
„Iată, aceasta e toată averea pe care marele Saladin o va duce cu sine în mormânt !”
Pânza purtată prin oraş era giulgiul cu care sultanul fu înfăşurat după moarte.
Apostolul Pavel scria : „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea”. (I Timotei 6 : 7)
Unul dintre învăţăceii unui mare filosof grec, văzând o dată că ceilalţi aduceau daruri, şi numai el cel mai sărac, nu putea să-i aducă cinste, i-a zis învăţătorului următoarele cuvinte memorabile :
„Văd, că toţi îţi răsplătesc pentru binefacere, numai eu n-am cu ce să-ţi răsplătesc, dar mă voi da pe mine ţie”.
Filosoful îşi dădu seama, că acest dar este mai pe sus decât toate darurile şi se bucură de atâta recunoştinţă.
Să închinăm şi noi lui Dumnezeu de recunoştinţă întreaga noastră fiinţă : sufletul nostru.
(Foto Pitagora) Continue reading „8. Darul cel mai însemnat”
Alexandru cel Mare într-o zi se arătă dispus a dărui câte ceva curtenilor şi filosofilor din anturajul său.
Ei cerură să le dea darul nemuririi, dar împăratul cu durere le răspunse că acest dar nu este în mâna lui, care încă e un biet muritor.
Ce credeţi că au răspuns filosofii ?
– Prea înălţate Împărate, pentruce te trudeşti atunci să cucereşti toată lumea ?
Văzu marele Împărat atunci ceea ce mulţi oameni de azi nu văd : că lumea aceasta e nestatornică şi e plină de deşertăciune, căci toate cuceririle lui trec şi el încă moare. Continue reading „7. Deşertăciunea şi darul nemuririi”
„Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac !” (Romani 7 : 19)
Anselm, un învăţat creştin din apus, istoriseşte, că a văzut un copil, care a legat de aţă o pasăre. Când pasărea sbura în sus, crezându-se liberă o ţinea aţa, ca să nu se ducă. Şi băiatul, decâteori voia, o trăgea înapoi.
Învăţatul uitându-se la acest joc, zise suspinând :
„Aşa ţine şi diavolul prins sufletul omenesc, dacă s-a prins cu datini păcătoase”. Continue reading „6. Deprinderile rele”
Cu ajutorul lui Dumnezeu, duminică 20 Noiembrie 2016, începând cu ora 9,00 (până la orele 19,00 probabil), va fi o Zi a rugăciunii, un timp al apropierii de Dumnezeu. Vă invităm să ÎL chemăm pe Domnul Isus pentru binecuvântarea celor prezenţi, (atât a invitaţilor cât şi a celor care participă), conform promisiunii Lui din Biblie : „ … dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara”. (II Cronici 7 : 17) Dumnezeu să-Şi reverse Harul Lui, peste duhul, sufletul şi trupul nostru !