7. Deşertăciunea şi darul nemuririi

Alexandru cel mareAlexandru cel Mare într-o zi se arătă dispus a dărui câte ceva curtenilor şi filosofilor din anturajul său.

Ei cerură să le dea darul nemuririi, dar împăratul cu durere le răspunse că acest dar nu este în mâna lui, care încă e un biet muritor.

Ce credeţi că au răspuns filosofii ?

Prea înălţate Împărate, pentruce te trudeşti atunci să cucereşti toată lumea ?

Văzu marele Împărat atunci ceea ce mulţi oameni de azi nu văd : că lumea aceasta e nestatornică şi e plină de deşertăciune, căci toate cuceririle lui trec şi el încă moare.Dar Dumnezeu i-a zis : „Nebunule ! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul ; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” (Evanghelia după Evanghelia după Luca 12 : 20)