GÂNDURI (V)

ganduri-vAuzul este selectiv. Noi nu auzim toate lucrurile. Prin ureche intră în om, doar ceea ce-l interesează, sau îl impresionează. În Faptele Apostolilor 20 : 38 scrie : „Căci erau întristaţi mai ales de cuvântul pe care îl spusese el că nu-i vor mai vedea faţa”. Dar apostolul Pavel, spune lucruri importante despre Biserică. Sunt notate în optsprezece versete! Şi totuşi, ei nu aud decât o parte din versetul 25 !


Sfinţenia ambalajului, este un soi de sfinţenie, dar nu spirituală ci doar afişată. Afişele Lui. Goliciunea în culori atrăgătoare. În limbajul de zi cu zi: creştini, (de fapt, ei îşi spun creştini, în Faptela Apostolilor 11 : 26 scrie că :

„ … ucenicilor li s-a dat numele de creştini …”. Ceilalţi au putut să constate că într-adevăr ei, ucenicii, trăiesc exact ca şi Domnul Isus). La ora actuală există oameni care oarecum sunt creştini ; în declaraţii, în registre, în aparenţă.

Şi e destul. Nu trebuie să fii prea pătruns de cele spirituale. Sunt ceva neamuri mai îndepărtate cu fariseii, iar în privinţa aşteptării supranaturalului, sunt saduchei neoprotestanţi. Nu protestează contra unor adevăruri.

Dar nici nu le cred. În adâncul lor, însă, sunt convinşi că au dreptate. Şi aceasta contează: Convingerile. Ele nu ţin de-un cult anume, deşi ţin de cineva anume, fiindcă ele sunt sădite. Nu apar de nicăieri şi nu rodesc oricum.

Nu, ci ele sunt sădite şi întreţinute. De cel care le face loc în el. Cine face curăţenie prin culturile de convingeri din inimile celor ce-şi zic pocăiţi ? Buruienele nu sunt o problemă în sine. Problema o au cei care le întreţin în ei …


  • Odată, mergând cu tramvaiul, am auzit un băieţel, (de aproximativ doi ani, care era lângă mine, cu mama lui), spunând:

„ … mergem cu vaiul”! Mă gândeam, că aşa sunt mulţi oameni, care tot mereu merg cu vaiul şi cu văitatul ! Dar la fel ca şi băieţelul, (ce însă nu putea să pronunţe corect), tot aşa şi cei ce se vaită, spun doar o parte din adevăr : “Vai”, în loc de “tramvai”, fiindcă nu vor să pronunţe mai mult … Sau altceva.


  • Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul ?” (Romani 6 : 1). La această întrebare nu avem ca revers: „ Să nu mai păcătuim, ca să nu se înmulţească harul …”.

Este o realitate că trebuie mai mult Har, acolo unde sunt mai multe păcate, dar păcătosul are parte de Har, în primul rând prin iertare. Dar, după ce devine credincios, el va avea parte de mai mult har tocmai prin trăirea unei vieţi de ascultare, în curăţie !


Toţi mâncau din miel, dar sângele lui era valabil numai pentru întâii născuţi ! Şi familia mânca, dar pentru ei avea o cu totul altă valoare ! (Exod 12).


 

  • Un om bogat avea doi fii”. Era bogat, dar averea lui erau copiii ! (A se vedea Evanghelia după Luca 15 : 11).
  • Un om bogat avea un ispravnic” ( Evanghelia după Luca 16 : 11) …
  • Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în in subţire …” ( Evanghelia după Luca 16:19).

Trei oameni bogaţi, dar cu mentalităţi diferite. Pentru primul, contau copiii. Pentru al doilea conta averea, poate că nu o iubea, dar îşi dorea să fie bine administrată. Pentru al treilea, conta să-şi trăiască viaţa!

Faptele noastre se nasc din mentalitatea noastră. Gândirea apasă pe butonul acţiunii. În cele trei texte, notate mai sus apar trei feluri de-a vedea viaţa:

1. Dorinţa de-a-ţi câştiga copiii pentru Domnul.

2. Dorinţa de-a nu risipi ceea ce ai, sau extrema cealaltă : iubirea de bani.

3. Dorinţa de-a trăi viaţa aşa cum vrei tu … adică egoismul. Adică, să vezi numai poftele tale, fără a vedea aproapele. Mentalitatea influenţează calitatea vieţii de pe pământ şi implicit veşnicia !


  • În Evanghelia după Luca 9 : 46 scrie : „ Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 47. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El, 48 şi le-a zis :…”. Dar parcă ar fi vorbit degeaba.

Gândul lor a fost deturnat spre altceva de către Ioan, care a spus: “Învăţătorule …”. El tocmai trebuia să ia o lecţie şi nu era atent la Învăţător… dar, cu vorba Îi arăta respect, deşi în el, era cu gândul în altă parte, (ceea ce este un semn de desconsiderare. Să nu fii atent la Cel ce vrea să te înveţe ceva) ! “Învăţătorule, noi am văzut pe un om …”. Mai gravă era problema.

Tradus, mesajul lui era : „Tu ne dai exemplu un copilaş, dar noi am oprit un om, care făcea ceva spiritual dar nu era din “partida noastră”…”. Domnul nu revine la lecţia cu copilul, nu-l ceartă. El nu ne forţează să învăţăm lecţia cu sila, ci îl corectează :

Nu-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi” (v. 50). Din moment ce ai, să zicem un hectar de pământ şi cineva din altă parte sapă la aceeaşi bucată de pământ, chiar dacă nu este venit cu tine, el te ajută, este pentru tine şi implicit cu tine. Pe aceeaşi parte a baricadei. Ideea este:

Nu privi atât la denominaţiune, ci la acţiune, la  lucarea făcută de cineva. Pentru că, un primul semn al celor ce cred, este scoaterea duhurilor necurate (Evanghelia după Marcu 16 : 17).


Dar, Domnul Isus ştia că un gând care nu este smuls la timp va produce ceva…Şi astfel se ajunge la Evanghelia după Luca 22 : 24, unde scrie că: “Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care dintre ei avea să fie socotit ca cel mai mare?

Între apostoli …”. (Înainte erau doar ucenici … Luca 9 : 43 şi 44). A trecut timpul, omul are deja o funcţie. Este respectabil, dar buruiana odată plantată aduce rod. Nu a fost smuls gândul măririi şi se ajunge la ceartă.

Deşi cearta nu este o modlitate de aflare a adevărurilor spirituale! Interesant însă este şi faptul că exact acelaşi gând le vine la toţi doisprezece în acelaşi timp. Era ca un e-mail trimis la o listă de oameni. Ei nu aveau de unde să ştie acest lucru, dar Domnul ştia.

Şi cunoştea care sunt consecinţele primirii unor gânduri nefiltrate. Fără a realiza din ce sursă provin. Gândul … cearta. Şi de data aceasta, ei primesc lecţia pe care le-o dă Domnul (Luca 22 : 25 – 28), însoţită de o promisiune (v. 29 şi 30).


  • Acesta este Harul Lui :  Suntem supravegheaţi. Isus este numit : “Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2 : 25). Iar în nota de subsol, din traducerea Cornilescu, este redat înţelesul cuvântului “episcop”, cel de priveghetor!

În cartea Preoţi Peregrini, de Paige Patterson, este explicat acest cuvânt care are o însemnătate deosebită pentru cei credincioşi. Autorul scrie despre faptul că : „ …  „Episcop” este traducerea lui episkopos.

De la skopos derivă sufixul “scop” (cu sensul de “a observa”, n. ed.). Acesta apare în cuvinte compuse, cum ar fi “microscop”, “telescop” sau “stetoscop”. Sensul de bază al cuvântului se referă la o observaţie atentă.

Prepoziţia epi, care precede cuvântul, înseamnă “peste”. Prin urmare, episcopul este cel care îşi supraveghează cu atenţie sau îşi ţine sub observaţie turma.” (Citat din cartea menţionată, apărută la Editura Institutului Biblic “Emanuel” din Oradea, Oradea 1998, pagina 101).


  • Şi tot la capitolul “împrumuturi”, un citat din Luca 16 : 14, unde în traducerea Cornilescu scrie : „Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de EL.” În traducerea catolică, în loc de : „iubitori de bani”, scrie “setoşi de bani” ! Foarte bine este redată această expresie !

  • În Proverbe scrie: ”Lenea te cufundă într-un somn adânc,
    şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbe 19:15).

Înseamnă că tu nu ai nici o vină …


  • În Exod 2 : 2 scrie: „Femeia aceasta … A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni …” În Faptele Apostolilor 7 : 20, Ştefan spunea că :

Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu.” Oare pentru El pot exista copii urâţi ? Din moment ce Domnul îi plămădeşte ! (Psalmul 139). Poate să spună despre lucrarea Lui că nu este cum trebuie ?

Şi totuşi, Moise, când Domnul îl trimite, spune : „Ah ! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară…căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Domnul i-a zis : „Cine a făcut gura omului ? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb ? Oare nu EU, Domnul ?” (Exod 4 : 10 – 11).

Pentru Domnul, Moise era frumos aşa cum era. El l-a făcut aşa. Şi trebuie făcută încă o observaţie. Atunci când are loc acest dialog, Moise se afla la muntele Horeb (Exod 3 : 1).

După dialogul relatat, el pleacă, ajunge în Egipt, iar în capitolul 6 : 28 scrie: “Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului, 29. Domnul a zis lui Moise :

„EU sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.” 30. Şi Moise a răspuns înaintea Domnului : „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să mă asculte Faraon ?

Din nou îşi arată sentimentul de inferioritate, care era în el. Şi Domnul iarăşi îi explică ce să facă … Sunt lucruri greu de înţeles pentru noi, cei care vrem să ştim : De ce există acest handicap ?

Domnul îi spune ca să-l încurajeze poate, că EL l-a făcut aşa. Dar nu-i spune de ce ? Aceste dizabilităţi îşi au rolul lor. Şi Moise în acel moment avea optzeci de ani … (Exod 7 : 7). Dar pentru el acest handicap încă era o piedică …