15. Vulturul, Romani 7:18

Vulturul„La început vulturul zbura cutezător peste pământ la adăposturi de primejdii. Nici cu lănci, nici cu săgeţi, oamenii nu-l puteau nimeri. Atunci oamenii culeseră penele de vultur, ca să-şi făurească din ele săgeţi mai sigure şi mai repezi.

Traseră în vultur şi-l nimeriră, rănindu-l de moarte. Pe când vulturul, în ultimul lui zbor, se rostogolea spre pământ, văzu mânerul săgeţii cu pene de vultur. Iar moartea îi fu şi mai amară : „Nu puteam fi ucis decât prin puterea propriilor mele pene”. (Din cartea Esop, de Arnold Bronnen). Continue reading „15. Vulturul, Romani 7:18”

14. Iubirea lui Christos (Ike Miller), Evanghelia după Ioan 3 : 16

2012-mother-s-day-beautiful-flower-spring-glow_1280x720_97262Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. (Evanghelia după Ioan 3 : 16)

Ike Miller era groaza unui ţinut minier. Acolo s-au ţinut un timp, servicii de evanghelizare. Iubirea lui Christos, a fost tema lui Henry Moorehouse.

Ike promisese că va tulbura acea adunare, aşa că a venit şi a ocupat un loc în faţă. Predicatorul şi ceilalţi lucrători se temeau că acel om le va strica lucrarea şi îngrijorarea creştea. Continue reading „14. Iubirea lui Christos (Ike Miller), Evanghelia după Ioan 3 : 16”

13. Baal

CanaanMapÎnseamnă domn, dar mai mult cu nuanţa de posesor, de proprietar. Era una dintre zeităţile păgâne din Canaan. Avea :

  • preoţi şi profeţi, (II Împăraţi 10 : 19 „ … prorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal …”.),
  • rugăciune şi arderea mirodeniilor, (Ieremia 7 : 9 „ … aduceţi tămâie lui Baal”, I Împăraţi 18 : 26).
  • Credincioşii idolatri se închinau înaintea idolului şi-l sărutau, (I Împăraţi 19 : 18 „ … cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat”).
  • Dansau scoţând ţipete, se tăiau cu cuţite, (I Împăraţi 18 : 28 „Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei”).
  • Sacrificiile aduse, erau uneori de origine vegetală : „N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul şi untdelemnul şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam”. (Osea 2 : 8)
  • Alteori jertfele aduse erau de origine animală ; (în I Împăraţi 18 : 23 scrie : „Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc …”).
  • Se practicau şi sacrificii umane. Baal poate fi identificat cu Zeus, la greci, cu Jupiter la latini, cu Saturn, Marte sau Hercule), iar Astarte/ea era identificat cu luna, (Jupiter sau Venus).

Continue reading „13. Baal”

12. Împăratul şi ciobanul (Exod 33.19-20)

Păstorul de Julien Dupre (1851-1910)Un împărat din vechime spre sfârșitul vieții porunci sfetnicilor săi ca să-i arate pe Dumnezeu, iar de nu, vor fi greu pedepsiți.

Ei aveau să răspundă în trei zile, dar timpul trecea și ei nu ştiau cum să arate împăratului pe Dumnezeu. Iată însă că un tânăr cioban se angajază el la sarcina de a-i-L arăta pe Dumnezeu.

Bine, zise împăratul, dar bagă de seamă că te joci cu capul

Ciobanul duse pe împărat într-o piață mare și-i arătă soarele. Continue reading „12. Împăratul şi ciobanul (Exod 33.19-20)”

11. Pescarul (Evanghelia după Luca 12:19-20)

BarcaÎntr-o zi, lângă un lac, un pescar stătea la umbră, lângă barca lui şi se odihnea. Un om bogat, care vizita orăşelul tocmai trecea pe-acolo. L-a văzut pe pescarul care stătea şi l-a întrebat :

De ce stai şi te odihneşti ? Pescarul nu s-a deranjat, doar a răspuns :
Am pescuit suficient peşte pentru ziua de astăzi !

Dar dacă ai mai pleca la pescuit, ai putea prinde mai multi peşti, pe care dacă i-ai vinde, ţi-ai putea cumpăra încă o barcă mai mare, ai putea angaja alţi oameni şi ai putea avea bani mai mulţi. Continue reading „11. Pescarul (Evanghelia după Luca 12:19-20)”

10. Testamentul surpriză (Geneza 50.20)

TestamentUn credincios pătimea mult de la un vecin, care era un om rău. În fiecare zi îi făcea tot felul de neajunsuri. Cu toate acestea, pe patul de moarte, credinciosul îi lăsă prin testament vecinului său care-l necăjise de atâta timp, o sumă de bani. A fost întrebat de către cei de aproape ai săi, (care pe bună dreptate erau miraţi) :

– Cum este cu putinţă să faci aşa ceva ?

Pentru că vecinul acesta mi-a făcut un mare bine, răspunse muribundul. Tocmai prin greutăţile ce mi le-a pricinuit, m-a silit să mă deprind cu răbdarea, cu evlavia şi cu rugăciunea, chemând astfel fără încetare pe Domnul, care mi-a făcut parte de puterea şi sprijinul Său. Continue reading „10. Testamentul surpriză (Geneza 50.20)”

9. Omul şi măgarul (Romani 7.18-19)

Omul şi măgarulUn om îşi mâna măgarul la păşunea de la marginea oraşului său. Deodată se arătară nişte duşmani ce se războiau cu oraşul.

Vino iute, zise omul, să fugim, altfel ne prind. Măgarul îşi smulse liniştit smocul de iarbă şi îşi spuse părerea mestecând :

Stai, dragă, crezi că duşmanii tăi, dacă înving, au să-mi pună două şei ? Continue reading „9. Omul şi măgarul (Romani 7.18-19)”

8. Cele două coroane (Faptele Apostolilor 14.22)

CoroanaO femeie evlavioasă era într-o zi adâncită în rugăciuni. În extazul ei i se păru că vede înaintea sa pe Isus în mâni cu două coroane : în cea dreaptă cu una de spini, în cea stângă cu una de aur și îi zise :

Alege-ţi una din două și pe cea aleasă așeazăţi-o pe capul tău. Dacă vei alege pe cea de aur te voi înălța aici pe pământ, dacă-ți vei alege pe cea de spini, te voi încorona cu cea de aur în ceruri”.

Atunci ea îşi întinse mâinile după cea de spini şi şi-o apăsă cu atâta putere pe capul său, încât picuri mari de sânge începuseră să se prelingă pe frunte, pe haine, căzând jos la pământ. Împărăţia cerească, se câştigă cu suferinţe aici pe pământ.

Apostolul Pavel : „ … spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri”. (Faptele Apostolilor 14 : 22) (Sursa foto : www.ebay.com)

7. Dar era veşnic !

dar-era-vesnicDoi creştini erau la cumpărături, undeva în Austria. Unul din ei a luat o sticlă de suc, pe care a pus-o în buzunarul de la piept, pentru ca să nu se spargă, (fiind de sticlă nu în ambalaj de Pet).

După ce-au fost plătite produsele, aproape de ieşire şi-a amintit că nu a plătit sticla, aşa că s-a întors la casă, unde era un bărbat, foarte tatuat.

Creştinul a explicat ce s-a întâmplat, iar omul de la casă a scanat produsul, care costa un euro.

– „Nu era mare păcat !„, a spus creştinul, la care casierul i-a răspuns:

– „Dar era veşnic !” Cei doi creştini au rămas miraţi de acest răspuns … primit de la cineva, de la care nu se aşteptau !

6. Îngăduinţa

Cal7. Îngăduinţa. Pe vremuri calul trăia pe o păşune minunată, apărată de stânci mândre, lucitoare, printre care curgeau pâraie limpezi şi răcoroase. Dar cerbul, trecând în goană a strivit iarba şi-a murdărit apa. Calul, voia să se răzbune pe răufăcător, dar nu alerga cu iuţeala cerbului. Atunci vânătorul a coborât din munte şi şi-a oferit spijinul. A zis :

Făgăduiesc să-ţi îndepărtez duşmanul, dar trebuie să mă laşi să-ţi pun căpăstru şi să mă sui pe spinarea ta”. Calul a primit. Vânătorul a pus frâu calului şi l-a încălecat. Continue reading „6. Îngăduinţa”