15. Vulturul, Romani 7:18

Vulturul„La început vulturul zbura cutezător peste pământ la adăposturi de primejdii. Nici cu lănci, nici cu săgeţi, oamenii nu-l puteau nimeri. Atunci oamenii culeseră penele de vultur, ca să-şi făurească din ele săgeţi mai sigure şi mai repezi.

Traseră în vultur şi-l nimeriră, rănindu-l de moarte. Pe când vulturul, în ultimul lui zbor, se rostogolea spre pământ, văzu mânerul săgeţii cu pene de vultur. Iar moartea îi fu şi mai amară : „Nu puteam fi ucis decât prin puterea propriilor mele pene”. (Din cartea Esop, de Arnold Bronnen). Continue reading „15. Vulturul, Romani 7:18” →

9. Omul şi măgarul (Romani 7.18-19)

Omul şi măgarulUn om îşi mâna măgarul la păşunea de la marginea oraşului său. Deodată se arătară nişte duşmani ce se războiau cu oraşul.

– Vino iute, zise omul, să fugim, altfel ne prind. Măgarul îşi smulse liniştit smocul de iarbă şi îşi spuse părerea mestecând :

– Stai, dragă, crezi că duşmanii tăi, dacă înving, au să-mi pună două şei ? Continue reading „9. Omul şi măgarul (Romani 7.18-19)” →