15. Vulturul, Romani 7:18

Vulturul„La început vulturul zbura cutezător peste pământ la adăposturi de primejdii. Nici cu lănci, nici cu săgeţi, oamenii nu-l puteau nimeri. Atunci oamenii culeseră penele de vultur, ca să-şi făurească din ele săgeţi mai sigure şi mai repezi.

Traseră în vultur şi-l nimeriră, rănindu-l de moarte. Pe când vulturul, în ultimul lui zbor, se rostogolea spre pământ, văzu mânerul săgeţii cu pene de vultur. Iar moartea îi fu şi mai amară : „Nu puteam fi ucis decât prin puterea propriilor mele pene”. (Din cartea Esop, de Arnold Bronnen). Continue reading „15. Vulturul, Romani 7:18”

9. Omul şi măgarul (Romani 7.18-19)

Omul şi măgarulUn om îşi mâna măgarul la păşunea de la marginea oraşului său. Deodată se arătară nişte duşmani ce se războiau cu oraşul.

Vino iute, zise omul, să fugim, altfel ne prind. Măgarul îşi smulse liniştit smocul de iarbă şi îşi spuse părerea mestecând :

Stai, dragă, crezi că duşmanii tăi, dacă înving, au să-mi pună două şei ? Continue reading „9. Omul şi măgarul (Romani 7.18-19)”