Într-o zi, lângă un lac, un pescar stătea la umbră, lângă barca lui şi se odihnea. Un om bogat, care vizita orăşelul tocmai trecea pe-acolo. L-a văzut pe pescarul care stătea şi l-a întrebat :
– De ce stai şi te odihneşti ? Pescarul nu s-a deranjat, doar a răspuns :
– Am pescuit suficient peşte pentru ziua de astăzi !
– Dar dacă ai mai pleca la pescuit, ai putea prinde mai multi peşti, pe care dacă i-ai vinde, ţi-ai putea cumpăra încă o barcă mai mare, ai putea angaja alţi oameni şi ai putea avea bani mai mulţi.– Şi după aceea ? … întrebă pescarul din nou.
– Apoi ai putea să stai şi să te odihneşti !
– Şi eu … ce crezi că fac acum ?
În Biblie există descrisă o formă de nebunie :
„ … voi zice sufletului meu : „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani ; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te !” Dar Dumnezeu i-a zis : „Nebunule ! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul ; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” (Evanghelia după Luca 12 : 19 – 20).
Adică te preocupi numai cu strângerea de lucruri, iar sufletul tău, nu este mântuit. Pe el îl tot amâni ! Eclesiastul scria :
„Chiar dacă un om … ar trăi mulţi ani … dar, dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el …. eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el”. (Eclesiastul 6 : 3)
Nu amâna împăcarea cu Dumnezeu pentru cândva. Nu poţi ştii ce va fi mai încolo ! (Sursa foto : fineartamerica.com)