„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. (Evanghelia după Ioan 3 : 16)
Ike Miller era groaza unui ţinut minier. Acolo s-au ţinut un timp, servicii de evanghelizare. Iubirea lui Christos, a fost tema lui Henry Moorehouse.
Ike promisese că va tulbura acea adunare, aşa că a venit şi a ocupat un loc în faţă. Predicatorul şi ceilalţi lucrători se temeau că acel om le va strica lucrarea şi îngrijorarea creştea.
Tulburarea începuse însă şi în adâncimile sufletului lui Ike. Ascultând mesajul unui Mântuitor plin de iubire, inima lui s-a frânt. Lumina Evangheliei a strălucit în bezna din el.
Serviciul încheindu-se, Ike a plecat acasă. Predicatorul şi ceilalţi au crezut că l-au scăpat … credeau că trebuia un mesaj despre judecată, nu despre iubirea Divină !
Ike s-a dus acasă, unde totdeauna îi înjura pe toţi.
– „Aşa devreme ?”, a strigat soţia lui când l-a văzut intrând. Apoi s-a aşezat în aşa fel încât să-şi protejeze copiii, care se şi ascunseseră într-un colţ.
Spre mirarea ei, a observat după aceea că Ike nu era beat. Şi mai mare i-a fost surpriza când l-a văzut că o îmbrăţişează, spunându-i :
– „Dragă, Dumnezeu ţi-a înapoiat soţul”. Pe urmă chemându-şi copiii, le-a spus şi lor :
-„Copilaşii mei, Dumnezeu v-a înapoiat şi vouă tatăl. Acum să ne rugăm cu toţii”.
(Sursa foto : http://wallpapers-best.com)