Etichetă: Estera 3.1-10

Efectul distructiv al mâniei 2. Mânia ca obicei [Estera 1.10-12, 2.1]

Florin

II. Mânia ca obicei

Mânia poate fi :

  1. o emoţie negativă (o stare sufletească) care greşit gestionată se transformă în păcat, dar poate fi şi
  2. un duh (care trebuie să fie legat şi alungat) sau
  3. urmarea unui păcat pentru care omul nu şi-a cerut iertare. În Romani 2 : 8 scrie despre Dumnezeu că : „ … va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire”.

Continue reading „Efectul distructiv al mâniei 2. Mânia ca obicei [Estera 1.10-12, 2.1]” →

Din orfană … împărăteasă ! Trebuie doar aşteptare ! [Estera 2.5-7]

Florin

Săraca de ea … probabil au spus despre Hadasa, când a rămas orfană. Ferice de cei ce plâng … nu de cei ce se plâng ! Au uitat ce scrie despre Dumnezeu, că : „El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt”. (Psalmi 68 : 5).

Împăratul de atunci şi-a ales o împărăteasă, despre care nu ştia că era orfană ! Şi Dumnezeu, din orfani … îşi alege împărăteasa ! Domnul Isus ne-a spus : „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi”. (Ioan 14 : 18) Continue reading „Din orfană … împărăteasă ! Trebuie doar aşteptare ! [Estera 2.5-7]” →