Vocea din Cer ! (Avraam, Sara, Agar – Geneza 21.9-21)

Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam, egipteanca Agar. Şi a zis lui Avraam : 

„Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” [Se poate studia acest text şi din punct de vedere profetic, a se vedea de exemplu ce le scrie apostolul Pavel Galatenilor, pornind de la acest text, în Galateni 4 : 30]

Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam :

Să nu te mâhneşti [Dumnezeu îi spune despre trei surse de mâhnire, de întristare]

  • de cuvintele acestea,

  • din pricina copilului şi

  • din pricina roabei tale : fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău. Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta.”

A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba. Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea :

„Să nu văd moartea copilului !” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă. Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis :

„Ce ai tu, Agar ? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.” Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.

Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustiu şi a ajuns vânător cu arcul. A locuit în pustiul Paran şi mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului” (Geneza 21 : 9 – 21).

Râsul lui Ismael era batjocoritor, fiul era ca şi mama, numai că Sara a luat în calcul doar aspectul fizic, (când şi-a dorit urmaşul), însă prin gene s-a transmis şi o trăsătură de caracter care era urâtă, exact cum era şi Agar care :

„ … a privit cu dispreţ pe stăpâna sa” (Geneza 16 : 4)… Verbul „a râde” care este folosit în Geneza 21 : 9, apare încă de 13 ori în Vechiul Testament, în : Geneza 17 : 17, Geneza 18 : 12, 13, 15, (de două ori), 19 : 14, 21 : 6, 9, 26 : 8, 39 :14, 17, Exod 32 : 6, Judecători 16 : 25.

Din punctul de vedere omenesc, copilul nu avea niciun viitor şi orice statistician i-ar fi putut dovedi Agarei, că (din punct de vedere matematic şi al teoriei probabilităţilor), şansele de supravieţuire sunt foarte mici şi ar fi avut dreptate, pentru gândirea omenească ! Numai că viaţa o dă Dumnezeu, El este Viaţa şi o dă cui vrea, cât vrea şi când vrea !

La ora actuală sunt aproximativ 300 de milioane de arabi şi 14 – 16 milioane de evrei, (în toată lumea, aproximativ 7,9 milioane alcătuiesc populaţia Israelului, dar nu toţi sunt evrei ci doar aproximativ 5,9 milioane)! Din şanse de supravieţuire 0 s-a ajuns la 300 de milioane, iar din urmaşii familiei care avea toate condiţiile mai există doar 16 milioane !

Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam, egipteanca Agar. Şi a zis lui Avraam :

„Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”

Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său …. În Noul Testament imaginea Sarei este una frumoasă, apostolul Petru o dă ca exemplu când le scrie credincioşilor : „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă

  • în împletitura părului,

  • în purtarea de scule de aur sau

  • în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii,

  • în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui

Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.” (I Petru 3 : 3 – 6).

Din textul cu izgonirea Agarei însă nu se poate spune că „Sara … asculta pe Avraam”, ci este clar că Avraam a ascultat-o, deşi aparent nu era corect ceea ce a cerut Sara, Avraam nefiind de acord cu cererea ei, (mai corect spus cu decizia ei).

În familia lor, la momentul respectiv, nu a fost nicio comunicare între ei. Sara îi spune ce să facă, iar textul Biblic este clar : „Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam”, dar el nu-i spune nimic !? Oare de ce ? Din moment ce el era „domnul” ei, (adică stăpânul), cum a putut lua Sara o decizie, de viaţă şi de moarte, aşa pe moment, doar fiindcă a văzut ceva ce nu i-a plăcut !?

Sunt câteva lucruri pe care le putem învăţa :

1. Caută pacea şi aleargă după ea ! Pentru aceasta trebuie uneori să folosim tăcerea … atunci Dumnezeu ne va vorbi … dacă noi reacţionăm, duşi fiind de val, EL nu ne va vorbi, fiindcă noi avem cuvintele noastre, nu avem nevoie de Cuvântul Lui !

2. Între neplăcere şi mâhnire este o oarecare distanţă, pe care Avraam nu a parcurs-o, fiind oprit de către Cuvântul lui Dumnezeu !

3. Antipatia nu poate trăi în familie.

4. Motive de nemulţumire, pot exista de-o parte sau alta. Din partea soţului, contra soţiei şi din partea soţiei, contra soţului. Trebuie îndepărtat motivul de dispută, oricum s-ar numi el, fiindcă lucrurile degenerează foarte uşor, iar Agara naşte un fiu, care la rândul lui, avea să aibă copii etc.

Altfel spus, problemele s-ar fi complicat, familia motivelor de nemulţumire ar fi crescut ! Pentru Sara, Agar a fost iniţial roaba de încredere, dar a devenit un pericol potenţial, tocmai datorită sfatului ei, prin care roaba a devenit soţie şi mamă :

Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. Şi Sarai a zis lui Avram : „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.”

Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa. Şi Sarai a zis lui Avram :

„Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face ! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine !”

Avram a răspuns Saraiei : „Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place !” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. El a zis :

„Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci ?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis : „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.” Îngerul Domnului i-a zis :

„Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată.” Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta.” (Geneza 16 : 1 – 11).

Numele Agar înseamnă Frumoasă … şi este clar că ea era tânără, pe când Sara avea deja peste nouăzeci de ani. Sara era de înţeles, în comportamentul ei atât faţă de Agar cât şi faţă de Avraam.

Ce femeie ar accepta-o pe o alta, care are altă vârstă, frumuseţe şi în plus are şi un copil … cu soţul ei … ce viitor putea să aibă ea, după atâţia ani de infertilitate, când cealaltă avea deja un copil, iar promisiunea lui Dumnezeu, (făcută lui Avraam), era că urmaşii lui vor fi mulţi ca stelele cerului, aceasta însemna şi că vor fi sus, priviţi cu respect, luminoşi etc.

Sigur că pe moment, Sara înţelegea că toate acestea vor fi prin Agar … ea fiind însă cea care-a pus-o într-o astfel de situaţie … privilegiată !

Când i se face a doua promisiune în Geneza 22 : 17, Dumnezeu îi spune lui Avraam : „te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca 1stelele cerului şi ca 2nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei”. (A se vedea cum au intrat în posesia primei cetăţi … Geneza 34).

Prima dată singurul termen de comparaţie este cel cu stelele, (a se vedea Geneza 15 : 5), în a doua promisiune este amintit şi nisipul.

Deja apare micimea nu doar mulţimea ! Cum s-a produs deja degenerarea dinainte de-a fi? Înainte de-a exista poporul ? Da, fiindcă între cele două promisiuni, Avraam a ascultat de Sara şi au încercat să împlinească prin puterea lor, promisiunea lui Dumnezeu !

Pentru aceasta s-au folosit de ceea ce aveau la îndemână, soluţia vizibilă, o tânără frumoasă … logic că şi copilul avea să fie frumos … etc.

Aşa sunt planurile omeneşti, sau aparent omeneşti. De ce ? Fiindcă, după ce ”s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa. Şi Sarai a zis lui Avram : „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face !

Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine !” (16 : 4 -5). Atunci iese la iveală caracterul Agarei, pe care Avraam şi Sara nu-l cunoşteau.

După ce face greşeala, Sara ÎL invocă pe Dumnezeu ! Oare de ce nu L-au întrebat înainte de-a lua hotărârea ? Să nu uităm că gândurile demonice, sunt :

  • logice; (A promis Dumnezeu copii, este clar că trebuie să faci ceva pentru a-I îndeplini Cuvântul, iar tu eşti infertilă, aşa că foloseşte-te de cineva care ar putea avea copii !Bună idee, (spune şi creştinul de azi), cum de nu m-am gândit ! Iar Agar este chiar acolo ! Al doilea sens al numelui ei este de Refugiu ! Ea este soluţia, s-o folosim ! (Atenţie : Gândurile celui rău sunt formulate la persoana întâi, s-a evoluat de la ispitirea Evei, atunci erau la persoana a doua).

  • vin cu argumente biblice, (cum ar fi „Recunoaşte-L în toate căile tale” Romani 8 : 28, iar Agar era în casa lor, nu trebuia căutată : Ce potrivire minunată !).

În spatele acestei gândiri era exact Diavolul. A xeroxat ispita cu care a venit la Eva şi a apărut rezultatul scontat. Ce scrie în Cuvânt despre rezultatul ispitirii ?

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”. (Geneza 3 : 6).

Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.” (Geneza 16 : 3).

Au considerat că au aşteptat destul ca să se împlinească promisiunea din Geneza 12 : 2 „Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta”. Binecuvântaţi erau, mai trebuia să se rezolve cu neamul ! (Cumva seamănă şi versetul din Geneza 21 : 14, dar aici s-a lucrat conform Cuvântului şi este cu totul altceva :

A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba”).

Se poate face un studiu numai cu luatul şi datul, doar mai un exemplu, de rezolvare omenească, cum învaţă urmaşii de la înaintaşii lor, sau pericolul posteriorizărilor negative : „Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa, Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă” (Geneza 30 : 9).

Ei nu cunoşteau cuvântul pe care Domnul Isus i-l spune lui Petru : „Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru : „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine ! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16 : 23).

Piatra apărută în drumul Evei, a Sarei, a Leei a fost aceeaşi, fiindcă cel rău a fost contemporanul fiecăruia şi i s-a pus în drum, ca o piatră neobservată pe cărarea vieţii, de care fiecare, (femeie în cazurile enumerate mai sus), s-a împiedicat şi a căzut … în păcat !

Cu Domnul Isus însă nu i-a mers celui rău, iar Domnul Isus şi astăzi trăieşte prin noi ! Aşa este Sara, despre care scrie apostolul Pavel. Este clar că ea a învăţat din greşeli, iar viaţa ei a fost schimbată ! Şi aşa ne ajută Dumnezeu şi pe noi, să ne înnoim viaţa! Cum ?

Exact ca şi Avraam, care atunci când a fost ispitit, în familie, a decis să nu răspundă împrejurărilor aţâţătoare la păcat, ci să asculte de Cuvântul rhema, al lui Dumnezeu, pe care Domnul ni-l spune şi nouă, dacă stăm în ascultarea de EL ! Aceeaşi voce a ajutat-o şi pe Agar, în cel puţin două situaţii şi este limpede că :

„ … tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15 : 4). Cum ?

Prin Dumnezeu, CEL care controlează cantitatea de ÎNCERCARE PE CARE O PUTEM TRAVERSA LA UN MOMENT DAT ŞI NE VORBEŞTE LA MOMENTUL OPORTUN PRIN CUVÂNTUL LUI !