Matei 25.1-13, Pilda celor zece fecioare (7.4) Înfrânt sau biruitor ?

III. Am o viaţă de credinţă dominată de înfrângeri sau trăiesc o viaţă de biruinţă ? Sunt plin cu (de) Duhul Sfânt?

Unii dintre evreii din vremea Ieşirii din Egipt, aveau o viaţă dublă :

1. Viaţa aparentă, o viaţă de cult, care se trăia în exterior

Păreau religioşi, îşi aduceau jertfele etc. Şi acesta au făcut-o nu o zi sau un an, ci timp de patruzeci de ani ! (Orice asemănare cu prezentul nu este deloc întâmplătoare) !

Nepocăinţa omului care este îmbibat în Harul lui Dumnezeu ? Se poate aşa ceva ? Da, un astfel de om este asemenea pietrelor din râu … ude la exterior, uscate în interior !

Dar exact la acest lucru ne atrage atenţia Domnul Isus : Harul nu este nesfârşit … există anul de îndurare şi ziua de judecată ! Noi nu ştim când perioada harului se va termina şi va începe ziua de judecată !


2. Viaţa reală, cea din interiorul lor, din sufletele lor, (de fapt … adevărata viaţă)

Acolo ei îşi aduceau adevărata lor închinare !

  • Moloh : Rege, Sfătuitor, era zeul focului şi al soarelui,
  • Remfan : 1. Lumină mare, 2. Cel în care te poţi încrede, 3. Uriaşi, (era zeul stelelor) etc.

La ora actuală zeii din suflete au alte nume, dar în esenţă este acelaşi gen de trăire … avem tot ce ne trebuie şi pentru zi şi pentru noapte !


3. Ce ar fi trebuit să înveţe ucenicii din greşelile înaintaşilor lor ?

Că nu toţi cei care au ieşit din ceea ce noi numim lume, vor intra şi în Cer ! Nu toţi cei care îşi propun să facă ceva, vor şi face acel lucru ! De ce au ieşit aproximativ şase sute de mii de oameni, şi au intrat (au ajuns la destinaţie) numai doi ?!

În Exod 12 : 37 avem menţionat :

Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii” …

În Numeri 26 : 64 – 65 scrie despre cei ajunşi în Canaan că :

Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustiul Sinai. Căci Domnul zisese : „Vor muri în pustiu şi nu va rămâne niciunul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun” ?


Ce putem învăţa noi, cei din 2019 ?

Nu este destul să ies din lume, prin pocăinţă, trebuie să scot şi lumea din mine prin sfinţire, prin separarea de lume. Iar lucrul acesta constă în lupta cu mine însumi. Apostolul Pavel scria :

Găsesc, dar, în mine legea aceasta : când vreau să fac binele, răul este lipit de mine”. (Romani 7 : 21)

Iar în versetele 22 – 25 scria :

Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu ; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

O, nenorocitul de mine ! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte …? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru !…

Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu ; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului”.

Pentru a scăpa de păcat am nevoie de o putere mai mare decât cea a păcatului ! În Faptele Apostolilor 7 : 51 – 53, Ştefan spune care a fost / şi a rămas problema oamenilor :

„ …Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile ! Voi totdeauna

1. vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri ? 

2. Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât. 

3. Voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o ! …”. 


Moise este un prototip al Domnului Isus. EL a fost uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, (Fapte 10 : 38).

Apostolul Pavel, după ce şi-a descris în capitolele anterioare lupta lui cu sine însuşi, (arătându-şi înfrângerile) în capitolul opt din Romani scrie :

În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 8 : 2 – 4)

Pentru a trăi conform îndemnurilor Duhului, am nevoie de botezul în Duhul Sfânt şi de reumpleri constante …


Să observăm trei metode de folos pentru umplerea cu Duhul Sfânt :

  1. urarea de bine : „Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt”. (Luca 1 : 39 – 41)
  2. supunerea faţă de voia Lui Dumnezeu : „Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând : „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau : „Oare ce va fi pruncul acesta ?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis … ”. (Luca 1 : 62 – 67)
  3. rugăciunea făcută în comun, de creştini între care este unitate spirituală (aflaţi în faţa adversităţilor) : „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Faptele Apostolilor 4 : 31)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :