Învierea morţilor şi judecata veşnică ! (Evanghelia după Ioan 20:1-10)

Dumnezeu va aduce înapoi, I Tes. 4. 14În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric ; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis : „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.” Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.

Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el ; şi a văzut şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi. Apoi ucenicii s-au întors acasă”. (Evanghelia după Ioan 20 : 1 – 10)


Introducere
Şi astăzi există oameni care asemenea lui Iov, îşi spun : „Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc”. (Iov 14 : 14) Trebuie să ştim că :

I. Va fi o înviere a morţilor, o Zi a Judecăţii !

În Faptele Apostolilor 17 : 18, 32 – 34, Luca notează întâi părerea preconcepută a filozofilor din Atena, precum şi reacţiile ascultătorilor mesajului apostolului Pavel :

Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau : „Ce vrea să spună palavragiul acesta ?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau : „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini … Când au auzit ei de învierea morţilor,
1. unii îşi băteau joc, iar
2. alţii au zis : „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
3. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei”.


În privinţa învierii, există şi azi cele trei categorii de oameni :

1. Cei care iau în râs, ce nu cunosc : „Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor”. (II Petru 2 : 12)

2. Cei care nu cred, dar probabil nici nu se expun public, la o discuţie pe această temă . Întrebarea care li se poate pune este aceasta : Şi dacă totuşi există Înviere ? Dacă mai există ceva dincolo de mormânt ? În categoria aceasta de oameni putem spune că erau saducheii din vremea Domnului Isus. Ei care ar fi trebuit să-şi bazeze viaţa pe Cuvântul Scris, vin cu un caz încuietoare :

În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare : … La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea ? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” … Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer”. (Matei 22 : 23, 28, 30) Veneau cu o realitate de pe pământ, pentru a-şi susţine părerile, cum că nu este înviere.

Domnul Isus, îi aduce la Biblie. (Vom reda ambele texte) :

  • Marcu scrie astfel : „În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis : „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? (Marcu 12 : 26)
  • Luca a notat : „Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul : „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”. (Luca 20 : 37)

Ce i-a spus (transmis) Dumnezeu lui Moise când i-a zis (prin cuvintele rostite) ? Exact ce îi lămurea Domnul Isus pe saduchei !

Există viaţă după moarte. Viaţa nu se termină la mormânt. Acolo este pus doar corpul, nu şi ceea ce a fost în el, până la momentul decesului ! Din momentul în care poporul evreu a plecat în Egipt, până la eliberarea lor erau trecuţi aproximativ patru sute de ani, până în ziua aceea. În Geneza 15 : 13 scrie :

Şi Domnul a zis lui Avram : „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani”. Trec anii şi în noaptea eliberării scrie că : „Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului”. (Exod 12 : 40 – 41)

Poate că şi bogatul din pilda Domnului Isus, pe care o scrie Luca, avea tot aceeaşi concepţie, (viaţa se termină la mormânt) :

Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”. (Luca 16 : 22 – 23)

Părerea lui nu a contat. A ajuns dincolo în chinuri … iar Locuinţa Morţilor nu este iazul de foc (iadul) !

În Apocalipsa 20 : 14 – 15 scrie : „Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc”.

Tot despre saduchei, Luca a notat : „Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă”. (Faptele Apostolilor 23 : 8)

3. Cei ce cred Cuvântul, Îl cred pe Dumnezeu şi ştiu că Dumnezeu îi va învia pe cei morţi. Ei au o bază mult mai solidă pentru trăirea lor. În Biblie scrie că :

  • Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo”. (I Samuel 2 : 6)
  • Prin Isaia, Dumnezeu a spus : „Să învie, dar, morţii Tăi ! Să se scoale trupurile mele moarte ! – Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână ! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi”. (Isaia 26 : 19)
  • În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea”. (Ioan 5 : 21)
  • Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim ; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii”. (II Corinteni 1 : 9)
  • Despre Avraam, când i s-a cerut să-l aducă jerfă pe Isaac scrie : „Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi ; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi”. (Evrei 11 : 19)
  • Apostolul Pavel le scria romanilor că Avraam a crezut în : „ … Dumnezeu … care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi”. (Romani 4 : 17)
  • Tot apostolul Pavel le scria corintenilor : „Dar va zice cineva : „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi … Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă ; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc”. (I Corinteni 15 : 35 – 36, 42 – 44)

II. În Ziua Judecăţii, pentru unii se vor acorda răsplătirile, iar pentru ceilalţi se va pronunţa sentinţa condamnării veşnice !

Domnul Isus a vorbit despre Ziua Judecăţii :

  • Când i-a trimis pe ucenici : „Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea”. (Matei 10 : 14 – 15)
  • A avertizat Betsaida că va da socoteală, pentru ce a văzut şi totuşi nu s-a pocăit : „Vai de tine, Betsaido ! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi”. (Matei 11 : 21 – 22) Ioan a notat că : „Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru”. (Ioan 1 : 44) Betsaida poate reprezenta cetatea în care sunt oameni ai Lui Dumnezeu, unde se fac lucrări spirituale deosebite şi totuşi oamenii nu se pocăiesc!
  • Capernaum, cetatea în care a locuit Isus : „Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer ? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor ; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine”. (Matei 11 : 23 – 24)
    • Matei a scris despre Domnul Isus că : „A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali …”. (Matei 4 : 13) Acolo a locuit, nu doar un om al Lui Dumnezeu, ci Însuşi Domnul Isus ! Ioan a notat că :
    • Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum”. (Ioan 6 : 59)
  • Undeva se ţine evidenţa cuvintelor rostite : „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit”. (Matei 12 : 36 – 37)
  • În Ziua aceea, lucrurile vor fi dovedite cu martori :
    Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona”. (Matei 12 : 41)
    Împărăteasa de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon”. (Matei 12 : 42)

Şi cei drepţi şi cei nedrepţi vor învia ! Apostolul Pavel a spus clar : „ … am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi”. (Faptele Apostolilor 24 : 15)

Pedeapsa veşnică este o realitate : „ … Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii … ”. (II Petru 2 : 9)

Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta ; astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii”. (I Ioan 4 : 17)

Răsplata veşnică va fi primită : „Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească ; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi”. (Luca 14 : 14)

În Apocalipsa 20 : 4 – 6, este notată o vedenie a apostolului Ioan, în care avem scris ce va fi atunci, în Ziua Judecăţii :

Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână.

Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani”.

Domnul Isus spunea : „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre ; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui : „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii …

Apoi va zice celor de la stânga Lui : „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui ! … Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică”. (Matei 25 : 31 – 34, 41, 46)


III. Ce trebuie să fac pentru a ajunge în Cer !

Să mă pocăiesc. În Faptele Apostolilor 17 : 30 – 31, sunt scrise cuvintele apostolul Pavel: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască ; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi …”.

Mântuirea este posibilă numai prin Isus : „Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi … În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi”. (Faptele Apostolilor 4 : 1 – 2, 12)

Din punct de vedere spiritual, omul este mort. Tatăl din Pilda fiului risipitor, (ÎL reprezintă pe Dumnezeu) spunea : „Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit”. (Evanghelia după Luca 15 : 32)


Cum se poate trece de la moarte la viaţă ?

Răspunsul îl avem în Romani 10 : 9 :

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”. Ce spune Dumnezeu ?

  • În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui”. (Romani 6 : 5)
  • Isus i-a zis : „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”. (Ioan 11 : 25)
  • Apostolul Petru spunea : „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie …”. (I Petru 1 : 3)

După renaşterea spirituală, omul poate să ajungă la momentul decesului fizic, dar are promisiunea învierii :

„ … dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi”. (Romani 8 : 11)

Învierea Domnului Isus este garanţia învierii noastre :

  • Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa”. (I Corinteni 6 : 14)
  • Creştinii au siguranţa învierii : „Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi”. (II Corinteni 4 : 14)

În Ziua aceea ne vom întâlni cu cei dragi, care au fost credincioşi şi au plecat la Domnul : „Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El”. (I Tesaloniceni 4 : 14)