270. SELECTEAZĂ CORECT 66. AMÂNAREA ESTE HOȚUL TIMPULUI [Geneza 24.54–61 I Exod 10.3, 7 I Judecători 3.23–30 I 2 Corinteni 8.11]

270. SELECTEAZĂ CORECT 66. AMÂNAREA ESTE HOȚUL TIMPULUI

I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 24 : 54 – 61 I Exod 10 : 3, 7 I Judecători 3 : 23 – 30 I 2 Corinteni 8 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 27 Septembrie 2022 I

Cu studiul despre neputințe și metehne am ajuns la Geneza 24 : 54 – 61 unde scrie despre Eliezer (un om în vârstă) că :

După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis : „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.”

Fratele şi mama fetei au zis : „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile : pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns : „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea ; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”

Atunci ei au răspuns : „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” Au chemat, dar, pe Rebeca şi i-au zis : „Vrei să te duci cu omul acesta ?” „Da, vreau”, a răspuns ea.

Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis : „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi !”

Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat”.

Între hotărâre și nehotărâre a învins cea dintâi (adică hotărârea). Dar nu întotdeauna delăsarea pierde așa ușor. În cartea Exodul 10 : 3 și în versetul 7 avem notate două puncte de vedere cu privire la aceeași situație.

Este descris momentul în care Dumnezeu Îi cerea lui Faraon să-i elibereze din robie pe copiii Lui … iar Faraon nu voia.

În Exod 10 : 3 scrie că :

Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis : „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor : „Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea ? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească”.

Dar omul respectiv nu a avut nici măcar bunul simț de a da un răspuns, deoarece probabil că îi considera pe Moise și pe Aaron ca fiind prea neînsemnați ca să le acorde vreo importanță.


De cealaltă parte despre Moise :

Slujitorii lui faraon i-au zis : „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi ? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul ?” (Exodul 10 : 7)

Aici avem descrisă graba (urgența) și zăbava. Și Dumnezeu și oamenii lui îi cereau lui Faraon să ia o decizie dar Faraon tot amâna luarea acestei hotărâri și timpul trecea.

Dumnezeu intervenea în sprijinul poporului Lui și egiptenii plăteau pentru neascultarea lui Faraon … dar totuși voia Lui Dumnezeu nu se făcea, fiind doar consumat din timpul în care poporul Evreu ar fi putut să fie plecat !

(Deși este evident că înțelegem clar faptul că exodul s-a produs exact în data stabilită, dar presiunea a fost pusă pe Faraon exact din momentul în care trebuia … pentru a se ajunge la finalul dorit de Dumnezeu) !


De ce este această amânare ?

La unii oameni din cauza lenei, la alții din cauza nehotărârii, la alții din cauza confortului sau a fricii de nou și de schimbare etc. Motivele pot fi multe dar ceea ce contează este dacă eu trăiesc în voia Lui Dumnezeu sau dacă nu trăiesc ?

Motivele amânării luării unei decizii și de potrivire a vieții personale după voia Lui Dumnezeu pot fi multiple, dar faptul că nu fac ce vrea Dumnezeu de la mine este extrem, extrem, extrem de grav ! De ce ?


Deoarece timpul nu așteaptă după mine. Ceasul nu se va opri din loc câteva minute, câteva ore sau câțiva ani până mă decid și eu să fac ceea ce-mi cere Dumnezeu.

Viața va merge înainte chiar dacă eu nu particip la ea, la viața spirituală și la umblarea cu Dumnezeu așa cum o așteaptă Dumnezeu de la mine.


Un astfel de timp nefolosit de unii pe care altul însă a știut să-l gestioneze extrem de eficient este notat în Judecători 3: 23 – 30, unde este notat ce-a făcut Ehud după ce l-a eliminat pe împăratul moabit care-i asuprea poporul :

Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul. După ce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s-au uitat ; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul.

Ei au zis : „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele în odaia de vară.” Au aşteptat multă vreme ; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat ; şi iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ.

Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării şi a scăpat în Seira. Cum a ajuns, a sunat din trâmbiţă pe muntele lui Efraim.

Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte, şi el s-a pus în fruntea lor. El le-a zis : „Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mâinile voastre pe vrăjmaşii voştri moabiţi.” Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă.

Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat unul. În ziua aceea Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani” !


De fapt ce s-a întâmplat acolo ? Cum s-a produs această schimbare fundamentală ? Cineva a fost hotărât și a acționat, alții care au fost nehotărâți … au tot amânat !

Oare în câte vieți este exact aceeași situație și azi ea fiind tot așa de ani de zile ? Știu ce trebuie să fac dar mai amân doar puțin, nu mult.

Doar că din puțin (câteva minute) la care mai adaug încă puțin (doar câteva minute) s-au făcut ani, zeci de ani, unii au îmbătrânit și trebuie să se pregătească de plecarea de pe acest pământ … dar încă amână și bineînțeles … că fac lucrul acesta dar nu pentru mult timp !

Chiar vor să decidă … deja peste câteva minute … la fel cum fac de zeci de ani.


Aceasta înseamnă : „Amânarea este hoțul timpului !


În încheiere să ÎL rog pe Dumnezeu, conform versetului scris în II Corinteni 8 : 11.

Domne Isuse, ajută-mă zi de zi, toată viața mea să duc până la sfârșit ce am de făcut, iar pentru aceasta Te rog să-mi dai graba voinţei, puterea de hotărâre, de acțiune atât cât Tu vrei să ÎȚI trăiești viața Ta prin mine și să lucrezi prin mine, Doamne Isuse ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :