Viaţa între „lupi”, II, Evanghelia după Matei 10:16-17

Luca 10.3, Vă trimit ca pe nişte mieiII. Climatul ostil. Înainte de-a-i trimite pe cei doisprezece ucenici, Domnul le-a spus : „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor”. (Matei 10 : 16) În Ioan 10 : 11, Domnul Isus spunea : „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi”. Şi totuşi, El le-a poruncit ucenicilor Lui, să meargă între lupi … practic să se jerfească pentru El !? Ce şanse de supravieţuire avea o turmă formată din doisprezece oi, aflată în mijlocul unei haite de lupi ?

Mai mult decât atât, nu peste mult timp, Domnul mai trimite încă şaptezeci de ucenici, care nu aveau maturitatea celor doisprezece, (ei fiind consideraţi a fi abia miei, din punct de vedere spiritual). În Luca 10 : 1 – 3 scrie că :

După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. Şi le-a zis : „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii !

Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Duceţi-vă ; iată, vă trimit ca pe nişte miei [gr. arnas] în mijlocul lupilor”. Ceea ce ei ştiau foarte bine însă era faptul că Isus este pentru ei Păstorul cel bun, Cel ce avea să le poarte de grijă, indiferent de circumstanţele vieţii !

În vremurile acelea, lupii erau un simbol al războiului. Existau popoare care aveau în cadrul armatelor lor, stindarde cu cap de lup, (cum aveau de exemplu dacii, dar şi romanii sau persanii). Un mediu ostil pentru Evanghelie avea să fie însă şi între oamenii religioşi … dar care Îi erau necredincioşi lui Dumnezeu ! În spatele manifestărilor de religiozitate era / este cel rău. Să ne amintim că în Biblie lupul este un simbol clar al celui rău. Apostolul Pavel spunea clar :

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. (Efeseni 6 : 12)