Matei 25.1-13, Pilda celor zece fecioare (7.1) Ieşi din lume dar … scoate şi lumea din tine !

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.

Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn ; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare : „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare !”

Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte : „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns :

„Nu ; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă ; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele : cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.

Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis : „Doamne, Doamne, deschide-ne !” Dar el, drept răspuns, le-a zis : „Adevărat vă spun că nu vă cunosc !” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”. (Matei 25 : 1 – 13)


Introducere

Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor despre trei aspecte ale vieţii cu Dumnezeu, atât în Pilda celor zece fecioare, cât şi în context, (şi înainte şi după pasajul pildei din Matei 25 : 1 – 13) :

  1. va exista o revenire a Lui, (Matei 24 : 31, 40 – 44, 45 – 51, Matei 25 : 14 – 30, 31 – 46),
  2. atunci se va face o delimitare clară între cei buni şi cei răi,
  3. cei care vor să ajungă cu EL, trebuie să vegheze !

Peste ani apostolul Pavel l-a avertizat pe Timotei despre unii credincioşi care vor avea : „ … doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului”. (II Timotei 3 : 5 – 7)


Adevărul central

Nu este destul să mă delimitez fizic de păcat, ci prin ascultarea de Dumnezeu trebuie să extrag din mine păcatul şi să-l înlocuiesc cu sfinţenia care vine prin Cuvânt şi prin Duhul Sfânt.

Exact cum spunea cineva, pentru a scoate aerul dintr-un pahar … îl umpli cu apă ! Am o viaţă de credinţă dominată de înfrângeri sau trăiesc o viaţă de biruinţă ? Sunt plin cu (de) Duhul Sfânt ?

Un credincios chiar dacă nu face păcat totuşi poate întreţine în el puterea de seducţie a păcatului, care se va manifesta doar în lumea lui interioară (credinciosul se poate afla fizic în clădirea numită biserică, sau chiar este născut din nou), dar în inima lui de-abia se abţine să nu sară gardul dintre el şi lume !

Este pocăit dar nu plăteşte preţul sfinţirii în lupta care ar trebui să fie dusă cu sine însuşi, toată viaţa !


În Pilda celor zece fecioare acest adevăr este ilustrat prin fecioare (ele fiind cele care nu a făcut păcate) dar există două categorii de fecioare :

1. cele care nici nu îşi doresc păcatul (fiind curate şi cu trupul şi cu duhul), ele tânjesc de dor după Mire, sau
2. fecioarele care în inima lor îşi doresc foarte mult să păcătuiască, chiar dacă se abţin cu greu şi nu o vor face (din cauza circumstanţelor vieţii).


Acest adevăr este spus sub o altă formă, a celor două ieşiri. În Pilda celor zece fecioare, Domnul Isus vorbeşte despre două ieşiri :

1. „Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui”. (Matei 25 : 1)
2. „La miezul nopţii, s-a auzit o strigare : „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare !” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele … cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa”. (Matei 25 : 6 – 7, 10)


STUDII ASEMĂNĂTOARE :