Înseamnă domn, dar mai mult cu nuanţa de posesor, de proprietar. Era una dintre zeităţile păgâne din Canaan. Avea :
- preoţi şi profeţi, (II Împăraţi 10 : 19 „ … prorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal …”.),
- rugăciune şi arderea mirodeniilor, (Ieremia 7 : 9 „ … aduceţi tămâie lui Baal”, I Împăraţi 18 : 26).
- Credincioşii idolatri se închinau înaintea idolului şi-l sărutau, (I Împăraţi 19 : 18 „ … cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat”).
- Dansau scoţând ţipete, se tăiau cu cuţite, (I Împăraţi 18 : 28 „Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei”).
- Sacrificiile aduse, erau uneori de origine vegetală : „N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul şi untdelemnul şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam”. (Osea 2 : 8)
- Alteori jertfele aduse erau de origine animală ; (în I Împăraţi 18 : 23 scrie : „Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc …”).
- Se practicau şi sacrificii umane. Baal poate fi identificat cu Zeus, la greci, cu Jupiter la latini, cu Saturn, Marte sau Hercule), iar Astarte/ea era identificat cu luna, (Jupiter sau Venus).
