„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta : „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului ?” Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită”. (Marcu 16 : 1 – 4)
Evanghelistul Matei, explică cum s-a ajuns la prăvălirea pietrei, (care avea greutatea de peste o tonă şi jumătate) : „Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea”. (Matei 28 : 2) În Psalmul 19 : 9 scrie că :
„ … judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte”. Dumnezeu a îndreptat ce-au strâmbat oamenii prin judecata nedreaptă pe care au făcut-o ! David când a fost nedreptăţit, de către Saul, care căuta să-i ia viaţa, i-a spus aceste cuvinte : „Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea. El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta”. (I Samuel 24 : 15)
Aşa a fost şi în viaţa Domnului Isus. El ne-a învăţat ceea ce a şi practicat : „Aţi auzit că s-a zis : „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun : să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt”. (Matei 5 : 38 – 39)
Petru scrie despre Domnul Isus că : „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri ; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire ; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”. (I Petru 2 : 22 – 24)
Petru ştia ce spunea, pentru că a fost martor ocular, la tot ce s-a întâmplat ! Tot el, în ziua Cincizecimii a spus evreilor : „ … voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea”. (Fapte 2 : 23 – 24)
Oamenii au adus moartea, Dumnezeu a adus Învierea Domnului Isus ! Apostolul Pavel spunea despre Domnul Isus, că El : „ … a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie”. (II Timotei 1 : 10)
În Evrei 2 : 9 scrie : „Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”.
Învierea Lui este garanţia învierii noastre, iar din Apocalipsa, (21 : 4) ştim că va veni vremea când : „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
