„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta : „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului ?” Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită”. (Marcu 16 : 1 – 4)
Evanghelistul Matei, explică cum s-a ajuns la prăvălirea pietrei, (care avea greutatea de peste o tonă şi jumătate) : „Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea”. (Matei 28 : 2) În Psalmul 19 : 9 scrie că :
„ … judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte”. Dumnezeu a îndreptat ce-au strâmbat oamenii prin judecata nedreaptă pe care au făcut-o ! David când a fost nedreptăţit, de către Saul, care căuta să-i ia viaţa, i-a spus aceste cuvinte : „Domnul va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va vedea. El îmi va apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta”. (I Samuel 24 : 15)
Aşa a fost şi în viaţa Domnului Isus. El ne-a învăţat ceea ce a şi practicat : „Aţi auzit că s-a zis : „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun : să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt”. (Matei 5 : 38 – 39)
Petru scrie despre Domnul Isus că : „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri ; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire ; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”. (I Petru 2 : 22 – 24)
Petru ştia ce spunea, pentru că a fost martor ocular, la tot ce s-a întâmplat ! Tot el, în ziua Cincizecimii a spus evreilor : „ … voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea”. (Fapte 2 : 23 – 24)
Oamenii au adus moartea, Dumnezeu a adus Învierea Domnului Isus ! Apostolul Pavel spunea despre Domnul Isus, că El : „ … a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie”. (II Timotei 1 : 10)
În Evrei 2 : 9 scrie : „Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”.
Învierea Lui este garanţia învierii noastre, iar din Apocalipsa, (21 : 4) ştim că va veni vremea când : „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.