325. TĂCEREA SAU FEREȘTE-TE SĂ SPUI O VORBĂ REA !
I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 31 : 22 – 25, 29 I I Timotei 6 : 3 – 5 I 2 Timotei 2 : 24 – 26 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 21 Noiembrie 2022 I
Orice om poate spune vorbe rele, mai ales atunci când cineva l-a nedreptățit, dar Dumnezeu vrea să fiu atent la ce vorbe rostesc și să folosesc cuvinte sănătoase. Iar o astfel de vorbire o pot avea numai dacă Duhul Sfânt este în mine.
Dacă starea mea interioară nu este bine trebuie să învăț „să pun mâna la gură”, adică să tac. Dacă spun ce nu trebui sigur îi fac rău altcuiva și îmi fac și mie rău.
A tăcea înseamnă în principal :
- „A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească.
- A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă ; a amuți.
- A nu răspunde, a nu riposta”. (DEX, 2009)
Lui Laban, Dumnezeu i-a atras atenția ca nu cumva să rostească :
1. Vorba rea
„A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.
Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, şi i-a zis : „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov !” Laban a ajuns, dar, pe Iacov …
Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov !” (Geneza 31 : 22 – 25, 29)
Laban știa că dacă nu se va abține va plăti, deoarece vorbele r elese plătesc pentru că ele sunt ca un vehicul care transportă o încărcătură dintr-un loc în altul. Acel „transport” poate fi ceva benefic sau poate fi ceva distructiv, ca un explozibil care aruncă în aer locul în care este pus.
„Fereşte-te să spui o vorbă rea … !”
Oare fraza a fost valabilă doar pentru Laban sau este valabilă și pentru noi ? Avem voie să spunem vorbe rele atunci când suntem într-o situație asemănătoare cu a lui Laban (când cineva m-a înșelat, de exemplu) ? Mai ales atunci trebuie să fiu atent la ce vorbesc, când îmi vine să spun ce nu trebuie.
Dar pe lângă vorbele rele există și :
2. Cuvintele sănătoase
În cartea I Timotei 6 : 3 – 5 apostolul Pavel a scris că :
„Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic ; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni”.
Apostolul Pavel a scris despre omul care are constant bănuieli rele, iar faptul acesta arată că omul respectiv are o boală. La ce se referea oare apostolul Pavel ?
Prin „boala cercetărilor” inutile apostolul se referea la : „a avea o afecțiune morbidă pentru” astfel de preocupări. Acest cuvânt (gr. noseó) înseamnă : „a fi bolnav” de-o boală mintală sau spirituală. Cuvântul definea pe vremuri orice afecțiune a minții.
Valoarea scrierilor apostolului Pavel pentru Timotei era alta decât este pentru noi. Noi având întreaga Biblie nu suntem așa de focalizați pe cele doar pe cele două Epistole care au fost scrise pentru Timotei cum era de preocupat el, Timotei, destinatarul inițial.
Cele două epistole constituiau manualul lui. De aceea trebuie să fim atenți la ce scria apostolul Pavel despre bănuielile rele.
Acestea arată că omul respectiv are o boală interioară (a „cercetărilor fără rost”) dar și a certurilor de cuvinte.
Și în al treilea rând, când ne referim la tăcere, la abținerea de la a vorbi să menționăm:
3. Atitudinea inimii
Dar tot apostolul Pavel i-a mai scris lui Timotei ceva. În cartea II Timotei 2 : 24 – 26 găsim scris :
„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe ; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,
să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului ; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia”.
Pentru a avea un efect bun, cuvintele folosite trebuie să aibă un conținut ridicat de blândețe care vine numai de la Duhul Sfânt.
Un astfel de ton face posibilă pocăința, regretul, acel moment în care Dumnezeu îl face conștient pe om de problema lui, iar el realizeză ce-a făcut și decide să se desprindă din cursa diavolului a cărui voie o făcea.
De aceea, chemarea noastră este să folosim cuvintele pentru a îndrepta. Acest cuvânt (gr. paideuó) înseamnă : „a instrui copiii, a-i pedepsi, a-i corecta”.
Cuvântul a îndrepta are sensul :
„de-a antrena un copil astfel încât să se maturizeze și să-și realizeze întregul potențial (de dezvoltare)”. Adică, a scoate din el ce este mai bun, a-l purifica. A-l face să fie pur, curat”.
„Doamne Isuse, ajută-mă să trăiesc așa ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download