Pierdut timp … Îl declar nul ! (Isaia 38.1)

Câte ore din viaţa mea nu intră la aceasta rubrică ? Timpul : prieten sau duşman ? Pentru a cumpăra timpul, vinde pierde-rea de timp! Principalul consumator de timp este lenea. Ea se hrăneşte cu timpul liber al omului care este ocupat cu statul degeaba. Pentru un leneş puiul de somn, este o balenă!

Oare de ce în limba română există doar expresia “pierde vară” nu şi “pierde toamnă”, „pierde iarnă” sau “pierde primăvară”? La pierderea de timp omul este abonat non-stop. Indiferent de anotimp, omul merge la locul de muncă: la fel face şi cel angajat la Fabrica Pierderii de Timp, el este prea ocupat pentru a face voia Lui, nu preocupat pentru a-I fi pe plac.

Zilele sunt rele”; aceasta înseamnă şi partea din zi numită noaptea, adică totalul de 24 de ore pe care î1 primim cadou din partea lui Dumnezeu, de şapte ori pe săptămână şi pe care unii îl folosesc pentru ei; alţii, în schimb, îl folosesc pentru El. Glasul timpului strigă, dar câţi îl aud ?

Viaţa celui înţelept are o singură zi ; ea se numeşte Azi ! El nu trăieşte nici în trecut, dar nu se refugiază nici în viitor. Evadarea din prezent este la fel de condamnabilă ca şi evadarea din închisoare. Sunt chemat să trăiesc prezentul, retrăind trecutul doar pentru a folosi mai cu eficienţă viitorul. Trecutul este prezentul celui fără viitor ! El trăieşte în trecut, prezentul … de ani de zile.

Pocăinţă înseamnă să regret trecutul, nu să trăiesc în trecut. Aceasta este înţelepciunea : să ştiu că acest timp al viitorului, nu este nelimitat, ci el este foarte scurt. Avem o cantitate mică de timp pe care o primim iar ea se risipeşte uşor, indiferent că vrem sau nu vrem. “Conserve de timp” nu există …

Lui Ezechia Domnul i-a cerut: “Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi” (Isaia 38 : 1). Cererea Domnului a rămas aceeaşi şi pentru mine. Nici eu nu voi trăi veşnic. Şi în casa vieţii mele poate fi dezordine : rugăciunea nu mai este la locul ei, nici citirea Bibliei. Este un pui de haos pe care aleg să îl întreţin. Trebuie aşezat fiecare lucru la locul lui. Pot pune ordine în priorităţi.

În calendarul vieţii activităţile pot fi aşezate în ordinea importanţei, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Dezordinea domneşte în mai multe vieţi decât ordinea. “Pierdut timp”, declară pocăitul care realizează că a pierdut ceva.

Cel rău este tatăl timpului mort, al timpului pierdut degeaba ! El este cel care îi dă putere leneşului să stea, atunci când alţii lucrează. El motivează “statul” atunci când Domnul Isus ne cere mersul, şi tot cel rău ne cere mersul, atunci când Domnul Isus ne cere să ne oprim din alergarea noastră după efemer ! Unele ore din viaţă pot purta dedicaţia : “Oră dedicată iadului” ! Cel mai mare capital al omului este timpul vieţii. Deturnarea de fonduri se pedepseşte. Cu atât mai mult, deturnarea de timp !

Timpul repartizat de Dumnezeu pentru cer, să-l folosesc pentru iad?! Eu să fiu cel care dirijează orele cerului spre iad prin intersecţia intereselor proprii?!

Iosif a visat că soarele, luna şi stelele, se aruncau cu faţa la pământ înaintea lui, (vezi Geneza 37:9). Rolul stelelor este “să arate vremurile, zilele şi anii” conform versetului din Geneza 1:14, iar în v. 11 şi 15 scrie “să slujească” … Este oare doar un vis să faci timpul să “ţi se închine”? La început da, dar mai târziu timpul a ajuns în stăpânirea lui losif. El s-a folosit şi de anii buni, roditori, dar şi de anii răi. Timpul mă poate “sluji” dacă şi eu ÎL slujesc pe Cel Veşnic!
Florin C.