Binecuvântează-ţi familia sau Tatăl responsabil (II), Evanghelia după Luca 1:67

II. Primesc constant Cuvântul profetic

Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis … ”. (Evanghelia după Luca 1 : 67)

În momentul respectiv Zaharia nu a greşit, (vorbind cu un copilaş de opt zile, căruia i s-a adresat ca şi cum ar înţelege tot), pentru că nu a făcut ceva premeditat (planificat), ci a fost ceva de moment şi Luca notează clar cum au decurs lucrurile :

Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit …”. Umplerea de / cu Duhul Sfânt, a precedat vorbirea / revărsarea în afară a cuvintelor Lui Dumnezeu, de care era plin.

Nu ştim ce-au gândit cei prezenţi despre ce a făcut Zaharia. Probabil că aşa ceva nu au auzit până atunci ; să vorbeşti cu un bebeluş ca şi cum ar fi om mare !

Luca a notat şi partea ascunsă a lucrurilor (umplerea cu Duhul Sfânt de care a avut parte Zaharia în acele momente), dar oare ceilalţi ştiau că Zaharia a proorocit, sau credeau că vorbeşte de la el !

De ce nu am parte de Cuvântul profetic ? Pentru că fără umplerea cu Duhul Sfânt, nici nu există Cuvânt cu autoritate : „Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”. (Evanghelia după Luca 1 : 37).

Sintetizând relatarea Biblică, scrisă de Luca (în capitolul 1 : 59 – 64, 67, 76 – 77) se pot spune următoarele :


1. Uneori vreau să decid eu, cu mintea mea (având însă gândirea influenţată de tradiţii, a se vedea versetele 61 – 62) … ceea ce de fapt, Dumnezeu a decis de mult !

În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia,
după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis : „Nu. Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis :
„Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele”. (Evanghelia după Luca 1 : 59 – 62)

„ … voiau să-i pună numele Zaharia … „Numele lui este Ioan”. Rudele lor nu ştiau că numele copilului îi fusese spus lui Zaharia, încă dinainte de zămislirea copilului.

Dacă Zaharia nu-şi deschidea gura, ceilalţi ar fi greşit. Ce se întâmpla dacă omul Lui Dumnezeu nu le spunea Cuvântul Lui Dumnezeu ? Ioan s-ar fi numit Zaharia ?

Despre Zaharia ştim că : „ … îngerul i-a zis : „Nu te teme Zahario ; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan”. (Evanghelia după Luca 1 : 13)

În Psalmul 40 : 8 scria profetic despre Domnul Isus, că a spus : „ … vreau să fac voia Ta, Dumnezeule !” Când era pe pământ, Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici să I se roage Lui Dumnezeu astfel :

„ … vie Împărăţia Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. (Evanghelia după Matei 6 : 10)

Nu este destul să fac o astfel de rugăciune şi apoi să decid eu, trebuie să caut care este voia Lui Dumnezeu pentru mine, în situaţia prin care trec, la un anumit moment dat ! Şi trebuie să ştiu că Dumnezeu vorbeşte şi azi !

Dar deschiderea gurii a fost posibilă printr-o minune ! De aceea trebuie să ne amintim că :


2. Păcatul ne închide gura … dar pocăinţa ne deschide gura !

Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan … Zaharia a zis îngerului : „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta ? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis :

„Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu ; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor”. (Luca 1 : 13, 18 – 20)

Necredinţa faţă de Cuvântul Lui Dumnezeu, (spus lui Zaharia prin îngerul Gabriel) i-a adus muţenia, dar putem spune că există şi o muţenie autoimpusă, atunci când creştinul nu vrea să spună şi celor nemântuiţi despre Isus, care este Domnul şi Mântuitorul lui.

Dumnezeu a vrut să-i facă lui Zaharia o bucurie, într-un moment deosebit din viaţa lui, dar el a reacţionat cu necredinţa la aflarea voii Lui Dumnezeu. Necredinţa i-a fost pedepsită cu muţenia …

Necredinţa i-a făcut rău, dar nu L-a împiedicat pe Dumnezeu să-Şi aducă voia la îndeplinire. În Biblie scrie despre Dumnezeu : „Căci El zice şi se face ; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă”. (Psalmul 33 : 9)

Exemple de cuvinte profetice :

  • Ahab. „Mica a răspuns : „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice : „Oamenii aceştia n-au stăpân ; să se întoarcă fiecare acasă în pace”. (I Împăraţi 22 : 17) Aşa a fost, chiar dacă Ahab nu L-a crezut, Cuvântul Lui Dumnezeu s-a împlinit … dar el a amuţit pentru totdeauna …
  • Iosia. Împăratului Iosia : „Şi Neco i-a trimis soli să-i spună : „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda ? Nu împotriva ta vin astăzi ; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească”. (II Cronici 35 : 21) Iosia nu l-a ascultat şi a plătit, deşi probabil că lui i-a fost greu să creadă că Dumnezeu ar putea să vorbească cu faraon şi prin faraon, fără să-i spună şi lui direct !
  • Dumnezeu : „El zice zăpezii : „Cazi pe pământ !” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi”. (Iov 37 : 6)

3. Cel ce s-a pocăit de ce-a făcut, are voinţa de-a rosti Cuvântul Lui Dumnezeu … nu ceea ce crede el despre Cuvântul Lui Dumnezeu !

Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale …

Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând : „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu”. (Evanghelia după Luca 1 : 13 – 15, 63 – 64)

Prin Cuvânt, Dumnezeu îi spune lui Zaharia că a decis că vor avea un băiat … dinainte ca Elisabeta să rămână însărcinată ; la ora actuală pot spune şi oamenii ce sex va avea copilul, (dar abia după ce mama are deja copil), dar

Dumnezeu a spus mult mai multe :

  • ce nume va avea ;
  • ce alegeri va face în viaţă ;
  • ce va face Dumnezeu pentru el, încă pe când era în pântecele mamei !

Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt … cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie”. (Evanghelia după Luca 1 : 41, 44)

De astfel de cuvinte este nevoie şi la ora actuală ! Cum pot să fiu o binecuvântare pentru familie ? Fiind plin de Duhul Sfânt şi rostind cuvinte profetice, prin ele Dumnezeu poate proteja familia şi azi, de luarea unor decizii greşite !