Dumnezeu îmi poartă de grijă [Isaia 40.27-31]

Dumnezeu îmi poartă de grijă întotdeauna în toate aspectele vieţii şi în cele mari şi în cele mici !

„Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele : „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu” ?
Nu ştii ? N-ai auzit ? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte ; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină ; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă, şi nu obosesc ; umblă, şi nu ostenesc”. (Isaia 40 : 27 – 31)

În Isaia 40 : 27 este scris despre Domnul. Cine este Domnul despre care un popor credea că a fost uitat ? Dumnezeul Atotputernic.

Cine

  • a măsurat apele cu mâna lui ? Cine
  • a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură ? Cine
  • a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile, cu cumpăna ?” (Isaia 40 : 12)

Prin proorocul Isaia, Dumnezeu le-a vorbit că EL a stabilit de :

  1. câtă apă este nevoie pe pământ, pentru oameni (două treimi).
  2. cât Cer este nevoie … pentru oamenii de pe pământ …
  3. cât pământ este nevoie pentru oameni (o treime).

Pe vremea aceea, Isaia nu avea de unde să ştie care este raportul pământ – apă (de aproximativ unu la trei) ! Dar Dumnezeu i-a vorbit explicându-i că Stăpânul a avut aşa de mare grijă de om încât S-a îngrijit ca omul să aibă condiţii optime pentru trăirea vieţii ! Dar Dumnezeu este interesat şi de calitatea vieţii omului.

Pământul a fost construit o singură dată, după care Dumnezeu a făcut fiecare popor şi fiecare om, iar după aceea purtarea Lui de grijă se arată faţă de fiecare om.

Cuvintele acestea au fost spuse unui popor căruia i se părea că Dumnezeu i-a uitat, aşa că EL le spune (cu alte cuvinte) :

Gândeşte-te la anumite situaţii din viaţa ta (prin ce ai trecut şi cum s-au rezolvat) şi astfel vei realiza că EU am fost şi sunt … alături de tine.

Poate şi noi credem că ne-a uitat Dumnezeu.

Dar la fel cum Dumnezeu le-a amintit celor din poporul Evreu câteva situaţii din viaţa lor ca să-I facă să înţeleagă că EL le poartă de grijă în continuare tot astfel şi mie îmi vorbeşte prin situaţiile de viaţă de care şi eu am avut (şi poate că încă am) parte că :

  1. Dumnezeu ştie când sunt obosit şi îmi dă tăria necesară pentru a ajunge cu bine la destinaţie : „El dă tărie celui obosit…”. (Isaia 40 : 29)
  2. Dumnezeu ştie când mă simt rău şi mă ajută să îmi revin la normal : „ … măreşte puterea celui ce cade în leşin”. (Isaia 40 : 29)
  3. Dumnezeu ştie că mă încred în EL şi de aceea beneficiez de puterea Lui ! „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină ; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă, şi nu obosesc ; umblă, şi nu ostenesc”. (Isaia 40 : 30 – 31)

Această purtare de grijă (în detaliu) ne arată că Domnul Dumnezeu care este Atotputernic şi coordonează tot Universul … are grijă şi de cel care se încrede în EL (îi cunoaşte şi nevoile fizice şi problemele de sănătate dar îi vede şi credinţa din inimă).

În Geneza 22 : 14 scrie că :

Avraam a pus locului aceluia numele : „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi : „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

Pentru Avraam acolo a fost locul în care a experimentat purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru el … omul aflat poate în cea mai delicată situaţie din viaţa lui.

Dar la ora actuală noi ştim că Dumnezeu este omniprezent, iar de purtarea Lui de grijă avem parte oriunde ne-am afla în Univers.

Nu putem spune decât : Slavă Domnului !

27. Căsătoria (II), Domnul va purta de grijă, Geneza 22:14

casatoriaIoan Damashin, (a trăit între 676 şi 4 decembrie 749), istorisește următoarele :

Un tată bogat a căutat o soţie foarte bogată şi frumoasă pentru fiul său. Fiul nu era de aceeaşi părere, căci el nu găsea că tănăra aleasă de tatăl său ar întruni calităţile unei bune soţii.

Deci el a fugit dela casa tatălui său spre a nu încheia căsătoria. Ajungând într’o colibă, la aparenţă săracă, îi plăcu mult de fata omului cu coliba, căci lucra şi se ruga neîncetat. Cerându-o în căsătorie, istorisi întâmplarea cu tatăl său și declară că mai bucuros se căsătorește cu fata săracă din colibă decât cu cea bogată aleasă de tatăl său. Continue reading „27. Căsătoria (II), Domnul va purta de grijă, Geneza 22:14”