Din întâmplarea în care este descrisă vindecarea orbului Bartimeu, înţelegem că şi un nevăzător poate ajunge la Isus, dacă : aude Cuvântul Lui Dumnezeu, ÎL caută pe Isus prin rugăciune şi crede În Isus.
„Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige : „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” Mulţi îl certau să tacă ; dar el şi mai tare striga : „Fiul lui David, ai milă de mine !”
Isus S-a oprit şi a zis : „Chemaţi-l !” Au chemat pe orb şi i-au zis : „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.” Orbul şi-a aruncat haina ; a sărit şi a venit la Isus. Isus a luat cuvântul şi i-a zis : „Ce vrei să-ţi fac ?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.” Şi Isus i-a zis :
„Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus”. (Marcu 10 : 46 – 52)
Adevărul central :
Deşi erau mulţi cei care mergeau după Isus, (în acele momente), de mântuire şi vindecare a avut parte doar Bartimeu. El a :
- auzit Cuvântul Lui Dumnezeu,
- s-a rugat Domnului Isus, bazându-se pe Cuvânt şi
- a crezut în Domnul Isus … poate tocmai pentru că nu-L putea vedea !
I. Cuvântul
„Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” (Marcu 10 : 46 – 47)
Orbul a auzit Isus trece exact pe acolo pe unde este el (şi exact în acele momente). Şi noi ştim din Cuvânt promisiunea Domnului Isus :
„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. (Matei 18 : 20)
Bartimeu fiind evreu se poate că a cunoscut Cuvântul din Psalmul 34 : 6 unde este scris că atunci :
„Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui”. A crezut că Da-ul lui Dumnezeu este Da şi că atunci când el va striga, Domnul Isus / Dumnezeu îl va auzi, (pentru că aceasta era promisiunea. „Când strigă un nenorocit [ebr. ani „sărac, bolnav, umil”]…”.
În ebraică pentru nenorocit este folosit cuvântul ani, care se poate traduce cu :
1. sărac,
2. bolnav,
3. umil.
Bartimeu îndeplinea toate aceste trei condiţii notate în Cuvânt … era cu adevărat un om care avea nevoie de Dumnezeu !
II. Rugăciunea
„Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige : „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” (Marcu 10 : 46 – 47)
Bartimeu nu a ţipat ci a strigat … dar trebuie să ne amintim că există în Biblie găsim scris nu numai despre rugăciunea strigată (cum a făcut Bartimeu, când omul nu mai ţine cont de ceea ce este în jurul lui), ci şi despre rugăciunea tăcută, (adusă înaintea Lui Dumnezeu de omul care face anumite lucruri, având o trăire jertfitoare despre care Dumnezeu ştie).
Oamenii introvertiţi seamănă cu Ana care se gândesc :
Trăiesc cum pot mai bine viaţa de crednţă, ca să mă audă Dumnezeu şi pe mine cumva … chiar dacă ÎL strig pe Dumnezeu numai în / cu / din inima mea, fără a spune ceva cu gura.
O astfel de rugăciune tăcută a făcut Ana. În cartea I Samuel (capitolul 1 : 13), este notat că :
„Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul”.
Să ne reamintim ce scrie şi în Isaia 58 : 4
„Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul ; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus”.
Dacă s-ar referi la strigătul gurii, nimeni de pe pământ nu ar fi auzit în cer … dacă este să ne gândim la ce distanţă este între cer şi pământ ! Dar în Isaia 58 este accentuată tocmai trăirea credinciosului … În cartea Iov 35 : 5 – 8 scrie :
„Uită-te spre ceruri şi priveşte ! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine ? Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui ? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui ? Dacă eşti drept, ce-I dai Lui ? Ce primeşte El din mâna ta ? Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului”.
Dumnezeu vede nevoia omului, şi poate că felul în care se manifestă el la rugăciune contează mai puţin :
„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt : „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie ; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite”. (Isaia 57 : 15)
III. Credinţa
„Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige : „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” (Marcu 10 : 46 – 47)
Bartimeu I Se adresa Cuiva pe care nu-L vedea …
„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui ! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. (Evrei 11 : 6)
Orbul vorbea cu Cineva pe care nu-L putea vedea, (Bartimeu fiind nevăzător), dar strigătul inimii lui a ajuns până la Cel pe care nici noi nu-L putem vedea). Este clar că el a crezut Cuvântul pe care l-a auzit :
- credinţa a venit în urma auzirii Cuvântului. Despre Bartimeu este scris că : „El a auzit că trece Isus din Nazaret …”. (Marcu 10 : 47) A crezut Cuvântul care I s-a spus. În Romani 10 : 17 scrie că : „ … credinţa vine în urma auzirii ; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.
- I S-a adresat Celui pe care nu-L vedea : „ … a început să strige : „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” (Marcu 10 : 47)
- Bartimeu nu s-a dat bătut, (după o singură rugăciune care aparent nu a fost ascultată), ci a perseverat în rugăciune. Bartimeu cu toate că nu a auzit niciun Cuvânt de la Isus, a insistat în rugăciunea lui. Aceasta înseamnă încredere, să perseverez în rugăciune deşi pe moment nu aud nimic, nu văd nicio schimbare, dar cred că Domnul Isus m-a auzit : „Mulţi îl certau să tacă ; dar el şi mai tare striga : „Fiul lui David, ai milă de mine !” (Marcu 10 : 48)
Concluzia ?
- Chiar şi un orb poate ajunge la Isus, (dacă vrea) … Dar care este lecţia pentru mine ?
- Nici eu nu Îl văd pe Isus, dar pot să cred că Isus mă aude şi pe mine când Îl chem în ajutor !
În cartea I Petru 1 : 7 – 9 scrie despre :
„ … Isus Hristos, pe care
- voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut,
- credeţi în El fără să-L vedeţi şi
- vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că
- veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre”.
De ce poate să ajungă la Isus chiar şi un orb, (care nu-L poate vedea) ? Un adevăr este acesta : nu este atât de important să-L văd eu, cât contează că mă vede EL şi a promis că atunci : „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui”. (Psalmul 34 : 6) Strigă-L şi tu (spune-ţi dorinţa) …
Concluzii :
„Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec ; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. (Romani 10 : 11 – 13)