Naomi sau Şi aceasta va trece, I. Introducere [Rut 1.1-22, Isaia 61.1-3]

Naomi sau Şi aceasta va trece. Prin Harul Lui Dumnezeu, Naomi a trecut prin durerea pierderii ajutându-şi nora, astfel a depăşit situaţia prin care trecea şi sufletul ei s-a înviorat.

În viaţa lui Naomi au fost cel puţin trei etape prin care a trecut :

  1. pierderea celor dragi (Rut 1 : 1 – 22, v. 20 – 21),
  2. depăşirea situaţiei (Rut 2 : 19 – 20, 3 : 1 – 4, v. 18),
  3. înviorarea sufletului (Rut 4 : 15).

Naomi a zis :

Întoarceţi-vă, fiicele mele ! Pentru ce să veniţi voi cu mine ? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri ?

Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă ! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde ; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii, aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor ? Nu, fiicele mele ! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.”

Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea. Naomi a zis către Rut :

„Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei ; întoarce-te şi tu după cumnata ta.” Rut a răspuns : „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine ! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu ; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu ; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea !”

Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit”. (Rut 1 : 11 – 18)


Introducere

Omul îşi păstrează acelaşi nume indiferent de situaţiile prin care trece. Se numea Naomi şi când era „amară / amărâtă” dar şi atunci când Rut a decis să-i fie alături, şi tot Naomi a rămas şi mai târziu, când i s-a născut primul nepot, iar ea era foarte bucuroasă.

Altfel spus datorită Harului Lui Dumnezeu, indiferent de situaţiile prin care trec, rămân tot eu … necazurile trec, dar viaţa mea continuă, merg mai departe iar Dumnezeu prin Duhul Lui Cel Sfânt îmi oferă o altă viaţă (în cazul Naomei a fost Rut : „1. Prietenie. Cea care se alipeşte. 3. Împrospătare. 5. Frumuseţe) care să-mi fie alături.

În Isaia 61 : 1 – 3 scrie :

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi : El M-a trimis

  • să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea ; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru ;
  • să mângâi pe toţi cei întristaţi ;
  • să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.

Adevărul central

Prin Harul Lui Dumnezeu, Naomi a trecut prin durerea pierderii celor dragi, dar implicându-se în ajutorarea norei ei, a depăşit situaţia grea prin care trecea şi a scăpat de starea de amărăciune din sufletul ei, trecând cu bine prin durere şi a venit vremea în care sufletul ei s-a înviorat, primind o nouă (poftă de) viaţă (pe Obed).

În viaţa lui Naomi au fost cel puţin trei etape prin care a trecut :

  1. pierderea celor dragi (Rut 1 : 1 – 22, v. 20 – 21),
  2. depăşirea situaţiei (Rut 2 : 19 – 20, 3 : 1 – 4, v. 18),
  3. înviorarea sufletului (Rut 4 : 15).

STUDII ASEMĂNĂTOARE :