Înşelătorul sau Os din oasele mele [Geneza 29.13-14]

Înşelătorul sau Os din oasele mele (Geneza 29.13-14)

Geneza 29 : 13 – 14 „Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.

Şi Laban i-a zis : „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea !

Iacov a fost un înşelător :

  1. avea înşelarea în esenţa fiinţei lui,
  2. iar din cauza acestui păcat (din cauza caracterului lui şi a alegerilor greşite), în viaţă a avut parte de probleme,
  3. dar exact problemele şi necazurile l-au condus înspre Dumnezeu (s-a întors la EL), iar Dumnezeu i-a transformat caracterul şi viaţa reabilitându-l spiritual.


A înşela înseamnă :

  • „A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva ; a amăgi”. (DEX, 2009)
  • „A păgubi pe cineva mințind”. (MDA, 2010)

I. Înşelătorul

Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea !” (Geneza 29 : 14)

Ce a vrut Laban să spună de fapt ? Faptul că Iacov avea din ADN-ul lui Laban :

„Iacove tu ai făcut exact ce aş fi făcut şi eu dacă eram în locul tău … aş fi procedat exact la fel”. … Aceste cuvinte ar fi trebuit să-i dea de gândit lui Iacov.

În Geneza 29 : 13 scrie :

Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale,

  • i-a alergat înainte,
  • l-a îmbrăţişat,
  • l-a sărutat şi
  • l-a adus în casă … ”.

Pentru un înşelător era o mască de calitate, deoarece Laban părea a fi un om de nota zece, dar masca a fost dată puţin la o parte peste o lună când Laban „şi-a dat arama pe faţă” :

Iacov a stat la Laban o lună. Apoi Laban a zis lui Iacov : „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba ? Spune-mi ce simbrie vrei ?” (Geneza 29 : 14 – 15)

Probabil că Iacov şi-a spus :

„Cred că nu am auzit bine … eu să fiu slujitorul lui ? Înseamnă că se crede stăpânul meu !”


II. Problemele

Laban i-a zis : „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea !” (Geneza 29 : 14)

Că erau cuvinte spuse din prisosul inimii s-a adeverit cu vârf şi îndesat ! În Geneza 29 : 25 scrie ce s-a întâmplat după şapte ani de muncă, atunci când Iacov a constatat că era cu Lea în loc să fie cu Rahela şi i-a spuns lui Laban :

Pentru ce m-ai înşelat ?

Ce păcate avea Iacov ? La un moment dat, fratele lui geamăn (Esau) :

„ … a zis : „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov ; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea !” (Geneza 27 : 36)

Ce spune Dumnezeu ?

Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul [înşelare], aceea va şi secera [a fost înşelat]”. (Galateni 6 : 7)

Întotdeauna o recoltă bună este mai mare decât cantitatea de sămânţă care a fost semănată.

A doua zi dimineaţa, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban : „Ce mi-ai făcut ? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela ? Pentru ce m-ai înşelat ?” (Geneza 29 : 15)

Şi tatăl vostru m-a înşelat : de zece ori mi-a schimbat simbria ; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească”. (Geneza 31 : 7)


Problemele avute din cauza caracterului pot fi din cauza :

  1. adn-ului sufletesc (Geneza 25 : 29 – 34),
  2. a educaţiei primite (Geneza 27 : 6 – 17) dar şi
  3. a lucrurilor rele pe care omul alege & decide să le facă (Geneza 27 : 18 – 19, 21 – 24). Trăirea cum îmi vine mie, îmi va aduce probleme a căror responsabilitate trebuie să mi-o asum.

III. Întoarcerea la Dumnezeu

Întoarcerea înspre Dumnezeu, se poate face cu paşi mai mici, sau mai mari. Problemele (necazurile), ne fac să apelăm la Isus. Intrăm în dialog cu EL printr-o rugăciune scurtă (Geneza 32 : 9 – 12) sau ne facem timp pentru o noapte de rugăciune (Geneza 32 : 24 – 31).

După o rugăciune care a izvorât din inimă, Dumnezeu l-a transformat pe Iacov într-un mod radical. Din omul ce dădea orice pentru a scăpa cu viaţă (Geneza 32 : 13 – 20), noul Iacov / Israel caută binele celorlalţi, şi el trece în faţă (Geneza 33 : 3).

Până atunci a căutat timp de douăzeci de ani ce-i putea da Dumnezeu (Geneza 28 : 20 – 22), dar după trecerea prin cuptorul necazurilor a devenit omul care-l căuta pe Dumnezeu. (Geneza 32 : 29)

Un astfel de om nu ia (dreptul altuia pe-o ciorbă), ci oferă :

Esau a zis : „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.” Şi Iacov a răspuns : „Nu ; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea ; căci m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.

Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit”. (Geneza 33 : 9 – 11)