183. STĂRILE SUFLETEȘTI 4. SUNT VAL SAU CORABIE ?
I Podcast I Pasaj Biblic : I Corinteni 13 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 02 Iulie 2022 I
Reamintim că atunci când ne referim la stările sufletești putem vorbi despre oameni care sunt ca un val (Iacov 1 : 6 – 8) sau ca o corabie (Iacov 3 : 4). Valul nu opune nicio forță de rezistență atunci când îl bate vântul dar creștinul de tip corabie poate decide cum folosește vântul care tocmai bate spre el sau contra lui.
Omul de tip val este purtat de vânt în voia lui dar omul de tip corabie are capacitatea interioară de-a decide ce face cu vântul.
Din punct de vedere emoțional copilul este ca un val, iar omul matur este ca o corabie. Când vorbim de copil ne referim atât la vârsta fizică cât și la vârsta emoțională. Dacă pe „strada” lui bate un vânt de supărare se va supăra, iar dacă bate un vânt de bucurie și i se împlinește o dorință se bucură. Dar un astfel de om nu are puterea de-a rămâne liniștit când altul îl nedreptățește (de exemplu).
În schimb omul matur emoțional este ca o corabie care se folosește de orice tip de vânt, fie că-i este prielnic, fie că-i este potrivnic pentru a merge în direcția dorită de el. Chiar și vânturile iuți (stările sufletești negative) îi fac bine.
Prin îndreptarea pânzelor (prin reacția interioară față de ce i se întâmplă în exterior) corabia vieții lui se va folosi de orice vânt, de orice stare sufletească de care are parte, pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu și de oameni și de Cer.
Pe un astfel de om îl apropie de Dumnezeu și bucuria și întristarea și binele ce i se face și răul de care are parte. Un astfel de om știe că în viață are parte numai de ceea ce Dumnezeu îngăduie în dreptul lui.
„Vântul” este o reprezentare a stării sufletești pe care un om i-o provoacă altuia prin atitudinea față de el, prin cuvintele pe care i le spune etc.
În I Corinteni 13 : 11, apostolul Pavel a scris :
„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil ; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”.
Versetul în original sună altfel. Apostolul Pavel a scris :
„vorbeam … gândeam … raționam … când am devenit bărbat am renunțat la lucrurile copilului” (am citat verbele).
Pentru „a raționa”, (a gândi în traducerea Cornilescu) este folosit verbul logízomai care înseamnă literal „a ajunge la linia de jos, a socoti”. În calculele matematice socoteala (sau calculul) este ceea ce se află sub linia de jos a unei operații matematice.
De exemplu se adună două numere care se scriu unul sub altul, se trage linia de jos și în urma efectuării adunării obținem rezultatul final. Aceasta înseamnă „a raționa”. Nu spun rezultatul, până nu fac socoteala.
Dar așa procedează un om matur, copilul spune pur și simplu ce are de spus, nu mai stă să facă un calcul ci el vorbește în funcție de ceea ce simte, iar gândirea, analizarea oportunității rostirii acelor cuvinte (dacă este bine ceea ce tocmai i-a venit să spună sau era mai bine să tacă) vine abia după ce poate tocmai a rostit exact ce nu trebuia.
Dar omul matur mai întâi gândește, își analizează emoțiile și apoi vorbește. Aceasta înseamnă „maturizare spirituală” care aduce și trecerea de la reacțiile copilărești la reacțiile de om adult („om devenit mare” cum a scris apostolul Pavel).
Un om matur emoțional a fost Barnaba. În Faptele Apostolilor 15 : 36 – 40 scrie că :
„După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba : „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu ; dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului”.
De unde s-a pornit și s-a ajuns la această decizie și la această neînțelegere ? În Faptele Apostolilor 12 : 25 scrie că :
„Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu”.
Probabil înțelegerea era ca să meargă împreună până la capăt dar citim în Faptele Apostolilor 13 : 13 că : „Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim”.
Marcu în momentul respectiv a luat o decizie unilaterală ceea ce pare că l-a deranjat pe apostolul Pavel care înțelegem că deși trecuse un timp de la acel eveniment neplăcut încă nu trecuse peste ce s-a întâmplat.
Barnaba a empatizat altfel cu cel ce-a greșit și de fapt el a procedat cu Ioan Marcu la fel cum a procedat cândva cu Saul de odinioară, căruia nimeni nu-i acorda niciun credit.
În Faptele Apostolilor 9 : 26 – 28 scrie că atunci :
„Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici ; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim …”.
Saul a intrat în cercul select al ucenicilor Domnului Isus, dar din cauza problemelor ivite după aceea (a se vedea Fapte 9 : 29 – 30) a trebuit să plece la Tars (acasă la el).
Poate că apostolul Pavel a uitat cât a contat mâna întinsă lui de Barnaba și după aceea și fără de care probabil că nu s-ar mai fi auzit de Saul, deoarece în Fapte 11 : 25 – 26 scrie că :
„Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul ; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia”.
Când îl superi copilul zice :
„Nu mai vorbesc cu tine !” dar omul mare exact aceasta face, vorbește cu tine pentru a stinge conflictul.
În final este bine să cerem ajutorul Domnului Isus ca prin Duhul Sfânt, Dumnezeu să ne aducă aminte de toate „conflictele înghețate” din trecutul nostru, să putem merge la cei pe care i-am supărat sau ne-au supărat și să ne rezolvăm problemele.
Aceștia sunt pași concreți pe care trebuie să îi facem și pentru dezvoltarea noastră emoțională și Dumnezeu să ne ajute la aceasta ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download