Deosebirea (aprobarea prin testare a) voii Lui Dumnezeu [Romani 12.1-2]

Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu : aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi [gr. dokimazein] bine voia lui Dumnezeu : cea bună, plăcută şi desăvârşită”. (Romani 12 : 1 – 2)

Dokimazo înseamnă : „a pune la încercare, a dovedi, a analiza”. „Aprobarea prin testare” se face pentru a demonstra ce este bun, adică acel ceva care trece testul dat, prin care mă conving că este ceva de valoare pentru mine.

Dokimazo nu se concentrează pe dezmințirea unui lucru (adică pentru a arăta că este rău). Pot spune că mă conving de valoarea unui produs de abia după ce îl testez. Dar vreau să ştiu care este adevărul despre acel lucru, nu plec din start cu ideea preconcepută că este ceva rău.

La ce se referă aici apostolul Pavel ? Care este produsul pe care trebuie să-l testez / încerc ? Voia Lui Dumnezeu !

Uneori ce vrea Dumnezeu pentru mine, nu pare deloc a fi cel mai bun lucru pentru mine, dar (în timp) mă conving că Dumnezeu îmi vrea binele, chiar dacă pentru a ajunge la ţinta numită bine, am de parcurs un drum printr-o zonă a răului (a necazului şi durerii …).

Gr. dokimazein este folosit de patru ori în Noul Testament, (aici precum şi în) :

  • Luca 12 : 56 (de două ori) „Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi ; vremea aceasta cum de n-o deosebiţi ?
  • Filipeni 1 : 10 „ … ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos … ”.

Domnul Isus vorbea (în Luca 12 : 56), unor oameni care ştiau adevărul despre EL, dar se făceau că nu înţeleg realitatea în care trăiau. Aveau semne climaterice testate în timp aşa că puteau să prevadă cu acurateţe schimbările vremii (a se vedea Luca 12 : 54 – 56), ei doar privind la Cer ştiau ce va veni pe pământ.

Oamenii de atunci realizau că şi Isus este venit din Cer dar înţelegeau şi faptul că pe pământ, (în privinţa lucrurilor spirituale), datorită Domnului Isus, totul va fi altfel. Era o vreme a schimbării, a trecerii de la Lege la Har.

Înţelegeau ce se întâmpla printre ei, dar nu acceptau noile realităţi, ale pătrunderii Împărăţiei Lui Dumnezeu între ei. Se făceau vindecări, învieri din morţi, vieţile celor care ÎL urmau pe Domnul Isus erau schimbate, dar conducătorii religioşi din vechea gardă se opuneau cu bună ştiinţă schimbării care tocmai avea loc !

Al doilea pasaj în care este notat despre necesitatea testării este în Filipeni 1 : 4 – 11, în care apostolul Pavel a scris :

În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har.

Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă, în Isus Hristos. Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu”.

La ce parte se referă apostolul Pavel ? Este descrisă în Filipeni 4 : 13 – 16, unde omul lui Dumnezeu a scris :

Pot totul în Hristos care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.

Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi.

Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele”.

A fi alături de un om al lui Dumnezeu este un lucru de valoare, ceva ales, (de preţ), iar creştinii din Filipi înţelegeau ce valoare are un ajutor dat unui om prin care Dumnezeu Îşi trăieşte viaţa, precum şi cât este de important să dai din câştigul tău pentru a ajuta pe cel prin care ai fost adus la mântuire, creştin care trece prin situaţii grele în viaţa lui.

Ei înţelegeau acest adevăr, dar majoritatea creştinilor de atunci nu vedeau lucrurile la fel :

Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi”. (Filipeni 4 : 15)

Oare eu am înţeles că voia Lui Dumnezeu pentru mine este mai importantă ca voia mea ? Înţeleg poate multe realităţi spirituale, dar realizez că Dumnezeu aduce transformarea vieţilor prin Evanghelei, iar acest lucru pe unii îi costă ? Le sunt alături sau mă fac că nu văd nevoile ?