Zidirea spirituală (II), Romani 15.2, Matei 24.1, Marcu 13.1-2, 1 Corinteni 3.9

2. Zidirea (construirea şi construcţia terminată, sau procesul zidirii şi produsul finit)

Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii [gr. oikodomēn] altora”. (Romani 15 : 2)

În Noul Testament pentru a zidi este folosit gr. oikodomé („clădire, edificiu, zidire”) care provine din oikos („casă, gospodărie, templu”, având sensul de locuinţă dar şi de familie) şi doma („acoperiş” provine din gr. demo „a costrui” un edificiu).

Cuvântul zidire se referă la terminarea unei lucrări, (care constă în punerea acoperişului), adică : o lucrare dusă la bun sfârşit. Să observăm un exemplu din Biblie, care ilustrează acest adevăr :

Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui I-a zis : „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri [gr. oikodomai] !” Isus i-a răspuns :

„Vezi tu aceste zidiri [gr. oikodomas. Acelaşi cuvânt mai este folosit numai în Matei 24 : 1 ”clădirile Templului”] mari ? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”. (Marcu 13 : 1 – 2)

Dar zidirea este un cuvânt care în Biblie are două sensuri, cel de edificare precum şi de clădire / costrucţie terminată, se referă atât la procesul construirii cât şi la construcţia terminată.

În esenţa ei zidirea este o lucrare supranaturală, pe care omul o poate face doar colaborând cu Dumnezeu (credincioşii fiind „împreună-lucrători cu Dumnezeu”, I Corinteni 3 : 9), iar lucrarea se poate face numai în Isus :

În El toată clădirea [gr. oikodomē], bine închegată [gr. synarmologoumenē „unită împreună”], creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul”. (Efeseni 2 : 21)

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea [gr. oikodomē] lui Dumnezeu”. (I Corinteni 3 : 9)


[Va continua]