Liniştirea Divină. IV. Intervenţiile Divine supranaturale [Ioan 14.1-14]

Într-o inimă tulburată, liniştirea se produce auzind promisiunile Domnului Isus şi crezându-L pe Cuvânt. Dar vor exista momente în viaţă când vom experimenta exact ce a scris David (în Psalmul 65 : 5) :

În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării !

Vom reda doar şapte exemple de acest fel, pe care le găsim în cartea Faptele Apostolilor … Continue reading „Liniştirea Divină. IV. Intervenţiile Divine supranaturale [Ioan 14.1-14]”

Liniştirea Divină. III. Surse de tulburare [Ioan 14.1-14]

Să nu vi se tulbure [gr. tarassesthō din tarassó: „a se agita, a se tulbura”] inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”. (Ioan 14 : 1)

Lexicon. Gr. tarassó înseamnă :

pus în mișcare (pentru a agita înainte și înapoi, se agită înainte și înapoi); (la figurat) a pune în mișcare ceea ce trebuie să rămână nemișcat (în largul său); a „tulbura” („agita”), provocând perplexitate interioară (agitație emoțională) să se agite prea mult în interior („supărat”).

Din ce motive un om poate să fie tulburat ? Pentru a înţelege care sunt cauzele tulburărilor vom aminti cele mai multe dintre cele optsprezece ocurenţe ale gr. tarassó care pot fi sintetizate în nouă surse de tulburare.


Tulburarea poate veni din cauza :

1. cuvintelor auzite la un moment dat (mă pot tulbura mai ales atunci când ştiu că în acel domeniu din viaţa mea, nu sunt în regulă).

Matei 2 : 3 „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult ; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el”. Irod nu era împăratul legitim şi a auzit că din spiţa împărătească S-a născut un copil.


2. a ceea ce văd noaptea :

  • Matei 14 : 26 „Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat [lit. erau îngroziţi / erau tulburi] şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat”.
  • Marcu 6 : 49 – 50 „Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat ; pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat [lit. îngrozit / tulburat]. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis : „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi !

3. ceea ce văd într-un mod neaşteptat când sunt singur (sau chiar într-un grup fiind) :

  • Luca 1 : 12 „Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut ; şi l-a apucat frica”. El era singur şi dintr-odată a apărut cineva lângă el …
  • Luca 24 : 37 – 38 „Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis : „Pentru ce sunteţi tulburaţi ? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă ?” De ce ? În Ioan 20 : 19 scrie că : „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : „Pace vouă !” … ”.

4. empatiei („identificare, prin trăire, cu alte persoane”. MDN ’00 (2000).

  • Ioan 11 : 33 „Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat”.

5. apăsării resimţie în suflet înainte de-a trece printr-o situaţie grea (sufletul simte apropierea morţii.

  • Un astfel de exemplu îl avem în I Samuel 28 : 20 – 21 : „Îndată Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază ; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis : … ”.
  • Ioan 12 : 27 : „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice ?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta ?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta !
  • Ioan 13 : 21 „După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis : „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” … ”.

6. îngrijorării cu privirea la viitor (de ce va urma : ce mă fac ?) în urma unei pierderi care este iminentă.

  • Ioan 14 : 1 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”.
  • Ioan 14 : 27 „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte ! [gr. deiliatō : „a fi timid (înfricoșător), trăind în spaimă (frica paralizantă de consecințe). Gr. deiliáō („a trăi în spaimă înfricoșătoare”) este folosit numai [aici] în Ioan 14 : 27”.]”.

7. iudaizatorilor (oamenii care adaugă la Har, Legea mozaică).

  • Ioan 15 : 24 „Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea …”.
  • Galateni 1 : 7 „Nu doar că este o altă Evanghelie ; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos”.
  • Galateni 5 : 9 – 10 „Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala [99 % Jertfa Domnului Isus + 1 % ţinerea Sabatului]. Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură va purta osânda, oricine ar fi el”.

8. provocărilor :

  • Fapte 17 : 8 „Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii …”.
  • Fapte 17 : 13 „Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele”.

9. persecuţiei religioase :

  • I Petru 3 : 14 „Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi ! „N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi !”

Într-o inimă tulburată, liniştirea se produce

  1. auzind promisiunile Domnului Isus şi
  2. crezându-L pe Cuvânt.

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Liniştirea Divină. II. Liniştirea inimii [Ioan 14.1-14]

I. Liniştirea inimii (v. 1 – 7)

Să nu vi se tulbure [gr. tarassesthō din tarassó: „a se agita, a se tulbura”] inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.

Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci ; cum putem să ştim calea într-acolo ?” Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la [gr. pros „spre”] Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 1 – 7)

Continue reading „Liniştirea Divină. II. Liniştirea inimii [Ioan 14.1-14]”

Liniştirea Divină. I. Introducere [Ioan 14.1-14]

Credinţa în Domnul Isus şi în Dumnezeu aduce :

1. liniştirea inimii (v. 1 – 7),
2. o cunoaştere mai profundă a Lui Dumnezeu prin Isus (v. 8 – 11) mai ales în perioadele de încercare, iar aceasta linişte încrezătoare ne face să ne bazăm pe Dumnezeu pentru
3. intervenţiile Lui Divine, supranaturale (v. 12 – 14), de care are parte cel ce se încrede în Dumnezeu.

Pasajul poate fi rezumat prin versetul din Isaia 26 : 3

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti [garantezi] pacea ; da, pacea, căci se încrede în Tine”. Continue reading „Liniştirea Divină. I. Introducere [Ioan 14.1-14]”