Rolul necazului este cel de a da nu cel de a lua ! [Iov 5.8-9]

Rolul necazului este cel de a da nu cel de a lua !

Iov 5 : 8 – 9 „Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr”.

Eu la cine alerg când trec prin necazuri ? Îmi pierd timpul cu lamentaţii cu justificări etc. sau ascult de Cuvântul Lui Dumnezeu (de mai sus) şi petrec mai mult timp cu Dumnezeu ?

Necazul a avut de fapt exact acest rol … să îl (să mă) aducă înapoi la Cel de la care Iov a plecat (şi eu am plecat) şi la fel cum el nu a mai avut timp, nici eu nu mai am „timp de Dumnezeu” !

Trebuie să nu uităm că Iov ajunsese un om cu o familie numeroasă şi care era şi foarte prosper … aşa încât nu ştim cât timp mai avea el pentru Dumnezeu, chiar dacă citim în Iov 1 : 5 că :

„ … după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi : se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov : „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă”.

Ospăţ nu era în fiecare zi. Apoi, este drept că dimineaţa era adusă jertfa, dar până seara era totuşi încă mult timp …


Mai am timp şi pentru Dumnezeu (pentru sufletul meu) sau din cauza prosperităţii nu mai apuc să stau de vorbă cu … Cel care m-a adus la nivelul de trai în care mă aflu ?

Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr”. (Iov 5 : 8 – 9)

În continuare sunt redate câteva dintre minunile Lui, care pentru cei mai mulţi oameni sunt lucruri naturale (ploaia) pe care le explică ştiinţific, sau pe care omul le vede ca fiind simple întâmplări (v. 10 – 27).

Dar ceea ce accentuează îngerul este urgenţa întâlnirii cu Cel ce poate totul („aş alerga”).

Este limpede că Iov „a primit … cuvântul sădit în el” (Iacov 1 : 21), sau cel puţin o parte din cuvintele pe care aparent le-a respins, iar cunoaşterea lui de Dumnezeu s-a aprofundat (astfel încât în Iov 42 : 2 el a ajuns să spună : „ŞtiuTu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.”).


1. Eu

În cazul de faţă este vorba despre un înger trimis de Dumnezeu exact atunci când omul era disponibil : noaptea (Iov 4 : 12 – 21).
Îngerul este cel care în mod normal doar aşa ceva face : stă cu Dumnezeu (nu se lasă distras de alte preocupări) şi face exact ce-I spune Dumnezeu !

Pentru mine poate fi un om credincios pe care Dumnezeu îl trimite la mine pentru a mă trezi la realitate !


2. Aş alerga

Arată atât urgenţa, (deoarece îngerul nu spune „aş merge la pas până la EL”), cât şi faptul că îngerul era foarte aproape de Dumnezeu … era suficient doar să dea o fugă şi ajungea la EL.

Un astfel de exemplu îl avem în Luca 24 : 12 „Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt …”. Cât poate rezista un om să fugă fără să obosească ? O distanţă mică.

„ … aş alerga …”. (Iov 5 : 8) Când Dumnezeu îmi vorbeşte prin cineva care este preocupat tot timpul numai de relaţia cu Dumnezeu, îmi dă de gândit şi mie. Ajung să fac imediat în mintea mea o comparaţie cu el şi văd că eu sunt departe de o astfel de spiritualitate.


3. La Dumnezeu

„ … lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu” (Iov 5 : 8).

Nu ştie Dumnezeu necazul unui om şi trebuie ca omul respectiv să-i aducă la cunoştinţă ce i s-a întâmplat ? Nu există aşa ceva.
Dumnezeu este Atotştiitor şi nu doar că ştie totul, ci de fapt EL este factorul decident. În Plângerile lui Ieremia 3 : 38, proorocul a scris :

Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele ?” Iar prin Isaia (cap. 55 : 11), Dumnezeu a spus :

„ … tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele”.

Necazul prin care trec a venit la mine în urma ordinului dat de Dumnezeu, iar el are rolul de a-mi da ce am pierdut (relaţia cu Dumnezeu), nu de a-mi lua ceea ce am (familie, posesiuni, sănătate etc.)

Drept urmare să fac şi eu ce a spus Domnul Isus în Matei 6 : 33

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Cui îi dai o listă de priorităţi ? Celui care are alte priorităţi şi îi explici că trebuie să-şi reorganizeze agenda : 1. „Mai întâi” faci acest lucru, 2. etc.

Aşa a făcut şi Iov, în final. Şi-a rezolvat problemele spirituale şi a primit pe deasupra totul !

Să ne amintim ce scrie în Iov 42 : 10 – 17

Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început [nu munca lui susţinută şi capacitatea lui intelectuală], după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi.

Şi Domnul i-a dat [luarea a avut un scop bine definit care atingându-şi scopul nu îşi mai avea necesitatea] înapoi îndoit decât tot ce avusese.

Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.

În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.

A avut şapte fii şi trei fete ; celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuc. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.

Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile”.


Aceasta poate fi şi istoria mea (cu excepţia lungimii vieţii de pe pământ, care are o altă dimensiune deoarece pentru noi : „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani”. (Psalmul 90 : 10)


Osea 5 : 15

Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, până când vor mărturisi că sunt vinovaţi şi vor căuta faţa Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.”

De unde a pornit schimbarea lui Iov ? Exact de la ceea ce i-a spus îngerul trimis de Dumnezeu, lui Elifaz din Teman, că ar face el, dacă s-ar afla în situaţia lui (Iov 5 : 8 „Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu„) : de la rugăciune, ascultare, timp petrecut cu Dumnezeu, iertarea celor din jur …

În Iov 42 : 10 scrie clar că : „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi …”.


Concluzii

În Iov 5 : 8 sfatul venit de sus era : „Eu aş alerga la Dumnezeu …”. Să alerg chiar acum ! Şi aceasta să-mi fie nu doar prioritatea zilnică ci şi un obicei care să ţină toată viaţa mea !

În Filipeni 3 : 12 – 14, apostolul Pavel a scris :

„ … alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă ; dar fac un singur lucru : uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”.