În viaţă ajungem să trebuiască să trecem prin situaţii, de care de nu ne-am fi imaginat niciodată că vom avea parte.
Într-o societatate conservatoare, (în care Legea era foarte clară în privinţa relaţiilor extraconjugale – a se vedea Deuteronom 22 : 20 – 21), Iosif a trebuit să decidă ce paşi va urma în viitorul apropiat pentru a-şi salva de la moarte logodnica (pe care este limpede că o bănuia de înfăptuirea unui păcat).
Adevărul este că a judecat-o greşit pe Maria (deoarece realitatea era cu totul alta), dar ieşirea din impas decisă de Dumnezeu, a fost cu totul diferită de modul în care credea el că va rezolva problema.
I. Gândul tău (consumul tău interior / sursa de stres) este cunoscut de Dumnezeu (Matei 1 : 19 – 20)
„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa : Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Iosif, bărbatul ei,
- era un om neprihănit şi
- nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii ; de aceea
- şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis :
„Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” …
Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului ; şi a luat la el pe nevasta sa”. (Matei 1 : 18 – 21, 24)
În Luca 10 : 41 sunt notate cuvintele Domnului Isus care ştia că Marta se îngrijorează foarte mult :
„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto,
- pentru multe lucruri
- te îngrijorezi şi
- te frămânţi tu …”.
Psalmul 124 : 1 – 8
„De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum ! – de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghiţit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră ; ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru ; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.
Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor ! Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului ; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat. Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul”.
Gândul poate fi şi sub forma unei nelinişti interioare dar este şi o modalitate folosită de Dumnezeu pentru a-şi comunica voia.
Neemia a scris că :
„După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim [nevoia]. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream …
Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gândul să adun pe mai mari, pe dregători şi poporul, ca să-i număr [rezolvarea problemei]. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întâi din robie şi am văzut scris în ea cele ce urmează”. (Neemia 2 : 12, 7 : 5)
STUDII ASEMĂNĂTOARE :