176. FRICA 9. NEVOIA DE ÎNCURAJARE ! I Podcast I Pasaje Biblice : I Samuel 30 : 3 – 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 25 Iunie 2022 I
Când ajungi fără voia ta într-o situație grea, ai alături de tine oameni care să te încurajeze, care să te susțină, care să te ajute să mergi mai departe ? Sau ai în preajma ta oameni care să te învinovățească, să-ți spună că din cauza ta ai ajuns unde ai ajuns (și au ajuns și ei) ?
În cartea I Samuel 30 : 3 – 6 scrie că : „David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă ; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luaţi prinşi.
Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David : Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui”.
Reamintim ce s-a întâmplat atunci. În timp ce David și oamenii de război erau plecați de acasă din cetatea lor, cetatea a fost atacată și au pierdut tot și familii și lucruri.
Când s-au întors erau rămași fără nimic și au considerat majoritatea că de vină pentru situația în care s-a ajuns este numai David, care era conducătorul lor.
Dar oare o astfel de situație este o regulă sau a fost doar atunci, fiind o excepție ?
Când ajungi fără voia ta într-o situație grea, ai alături de tine oameni care să te încurajeze, care să te susțină, care să te ajute să mergi mai departe ? Sau ai în preajma ta oameni care să te învinovățească, să-ți spună că din cauza ta ai ajuns unde ai ajuns (și au ajuns și ei) ?
Am spune că mai degrabă situația descrisă mai sus este o regulă nu o excepție deși nu ar trebui să fie așa.
Dar să mă întreb când am încurajat ultima dată pe cel apropiat care se află într-un mare necaz ? Cât de mult i-am încurajat pe cei din jurul meu … toată viața mea ?
Cât din ceea ce fac este încurajare, edificare spirituală personală și a celor din jur și cât este doar învinovățire, condamnare, judecată și de fapt o înrăutățire a situației nu o căutare a unei soluții pentru ieșirea din impas ?
În studiul anterior am observat că Domnul Isus i-a încurajat pe cei din jurul Lui care se aflau la greu, indiferent de natura problemei lor (boală, frică, proces intentat pe nedrept) etc.
Curajul este definit ca fiind :
„Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel ; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor ; tărie de caracter, temeritate, bărbăție”. (DEX, 2009)
Dar pentru a ajunge la curaj, la îndrăzneala de-a face o schimbare și pentru a ieși din situația în care te afli ai nevoie de încurajare sau mai ales de autoîncurajare. De ce ?
David abia atunci când a ajuns la greu a constat ce fel de oameni îi sunt alături.
Domnul Isus când a avut nevoie de susținere (deoarece știa nu doar că Se află într-un pericol iminent de moarte, ci chiar va trebui să-Și dea viața) a cerut ajutorul celor pe care i-a ajutat de ani de zile.
Ce-a constatat în Ghetsimani când S-a întors la cei la care a apelat, după o oră în care EL S-a rugat ?
Evanghelistul Marcu a notat (în capitolul 14 : 37) că, Domnul Isus :
„ … a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru : „Simone, tu dormi ? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi ?”
În momentele respective, Domnul Isus nu a avut nevoie de explicațiile celor la care a apelat și nu este scris ce a fost în sufletul Lui, dar probabil că a fost dezamăgit de atitudinea lor.
Ce a făcut ? S-a mai rugat încă două ore, cât a fost necesar pentru a primi puterea de-a merge mai departe …
De ce ? Deoarece a constatat faptul că oamenii cei mai dragi Lui, pe care i-a rugat să-L ajute … dormeau, că de fapt nu are pe nimeni alături, exact atunci când EL este în cel mai greu moment al vieții …
Deși atunci când alții treceau prin greu, EL le-a fost alături. A fost alături de cei care nu aveau pe nimeni și nu S-a pus să doarmă când altul trecea prin necaz și I-a cerut ajutorul !
Dar se pare că aproape fiecare dintre noi poate să spună că : „Mai ales în zona mea, chiar acum lipsesc oamenii de bine, cei care încurajează” (deși de fapt, la ora actuală nu se mai știe în ce zonă de pe pământ mai trăiesc astfel de oameni) !
Și nu doar că nu există încurajatori ci există foarte mulți descurajatori ca Saul, sau mai grav [sunt și acuzatorii] oameni care dau vina pe tine pentru ce s-a întâmplat, exact cum a constatat David în exemplul descris în I Samuel 30 : 3 – 6.
Dar reamintim că David anterior a avut și o altă perioadă când a vrut el să ajute și scrie în cartea I Samuel 17 : 33 ce i-a spus împărațul țării :
„Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”
Dar în ce situație ar fi ajuns toți cei de atunci dacă și David i-ar fi spus împăratului :
„Să știți că aveți dreptate. Chiar că nu am nicio șansă de victorie când mă uit la Goliat și-l văd cât este de mare ! Nu știu unde mi-a fost capul când am afirmat că voi merge la luptă”.
Dar exact aceasta este situația multor creștini care se dau bătuți dinainte de-a începe lupta … și știind că nu vor putea face nimic trec la fapte, adică nu fac nimic !
Dar să trecem la altfel de fapte. În Faptele Apostolilor (11 : 24) scrie despre Barnaba că : „era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă”.
Cum ar fi arătat situația descrisă în I Samuel 17 dacă în loc de Saul, aproape de David ar fi existat mai mulți oameni de bine (sau măcar unul singur) ca Barnaba care să-i spună lui David :
„Poți să învingi, mergi înainte și Domnul te va ajuta și ne va ajuta și pe noi prin tine !”
Dacă am trecut în viață prin situații de care a avut parte David sau Domnul Isus în Grădina Ghetsimani, să decid eu chiar acum, să ajung să fiu un încurajator.
Să citesc mai mult din Cuvântul Lui Dumnezeu (și să mă alimentez mai puțin din lume) ca să gândesc Biblic și să pot să spun ce scrie în Filipeni 4 : 13 :
„Pot totul în Hristos care mă întăreşte”.
Și să mă ajute Dumnezeu ca un obiectiv al meu să fie să devin : „un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă” (cum scrie în Fapte 11 : 24).
De ce ? Ca să-i încurajez pe cei care poate sunt exact ca David chiar acum … trec printr-o vale și nu are cine să-i ajute !
Încheiem cu binecuvântare din I Cronici 12 : 18
„Pace, pace ţie şi pace celor ce te ajută ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download