Victoria asupra eului este obţinută ascultând de Duhul Sfânt [Galateni 5.16-26]

Zic, dar : umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea : preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.

Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este : dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii”. (Galateni 5 : 16 – 26)


Pentru a avea victorie în lupta cu sine însuşi, creştinul :

  1. în primul rând, trebuie să asculte de Duhul Sfânt şi să facă ce i se cere, (să activeze), să umble, apoi
  2. să facă tot ce i se cere, altfel spus să meargă până la capăt / destinaţie, (, ascultarea să fie deplină), şi în al treilea rând
  3. să facă exact ce / cum i se spune, (să meargă în cadenţa Duhului). Cadenţa este „Repetarea regulată și uniformă a unei mișcări”. (Nodex, 2002)

Textul poate fi rezumat astfel :

  1. ce-ţi cere Duhul (ascultă-L),
  2. fă tot şi
  3. fă exact cum ţi-a cerut EL.

Apostolul Pavel foloseşte trei verbe : a fi cârmuit de Duhul (v. 16), a fi călăuzit de Duhul (v. 18) şi a umbla prin Duhul (v. 25).


I. Cârmuit de Duhul Sfânt

Zic, dar : umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti”. (Galateni 5 : 16)

Pentru a fi cârmuiţi este folosit gr. peripateite, „a merge pe jos”. Din peripatéō ; provine din perí, „cuprinzător în jurul”, care şi patéō, „plimbare” ; „mergeți pe jos”, adică într-un circuit complet. Se referă la a reglementa / a guverna viaţa.


Observaţii :

Atunci când Dumnezeu ne vorbeşte prin Duhul Sfânt,

  • nu ne cere să facem lucruri uşoare,
  • iar acele cerinţe nici măcar nu sunt logice …

În Ioan 5 : 19 – 20 scrie că :

Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis : „Adevărat, adevărat vă spun că

  • Fiul nu poate face nimic de la Sine ;
  • El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând ;
  • şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face ; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi”.

Exemple de lucrări pe care Domnul Isus a ajuns să le facă pentru că aşa I S-a cerut, (oare eu aş putea să fac aşa ceva ?) :

  1. Ioan 2 : 5 – 8 „Mama Lui a zis slugilor : „Să faceţi orice vă va zice”. Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor ; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis : „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus : Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) … ”. A băut din ligheanul de spălat pe mâini … dar slugile au trebuit să-L asculte … deşi nu ştiau ce va ieşi, ei în fond au dus apă despre care însă nunul a spus că … este vin !
  2. Ioan 2 : 13 – 18 „Paştile iudeilor era aproape ; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii ; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei : „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris : „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis : „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri ?
  3. Ioan 9 : 1 – 7 „Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat : „Învăţătorule, cine a păcătuit : omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ?” Isus a răspuns : „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui ; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis : „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine”.

II. Călăuzit de Duhul Sfânt

Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege”. (Galateni 5 : 18)

Pentru a fi călăuziţi, apostolul Pavel foloseşte gr. agesthe, „a duce la punctul de destinație”. Să observăm două exemple :

  • Matei 21 : 2, 7 : „dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine … Au adus măgăriţa şi măgăruşul”.
  • Ioan 18 : 28 : „Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată”.

A călăuzi înseamnă : „1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma. 3. A se orienta”. (Mic Dicţionar Academic, ediţia a II-a, 2010)

Un exemplu negativ, a fost Saul care a făcut două treimi din ce i s-a ordonat, dar nu a mers până la capăt ! În I Samuel 15 : 1 – 11 scrie că :

Samuel a zis lui Saul : „Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel : ascultă, dar, ce zice Domnul. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor :
„Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. Du-te acum,

1. bate pe Amalec şi 

2. nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui ; 

3. să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.”

Saul a adunat poporul şi l-a numărat la Telaim : erau două sute de mii de oameni pedeştri şi zece mii de oameni din Iuda. Saul a mers până la cetatea lui Amalec şi a pus nişte oameni la pândă în vale. Şi a zis cheniţilor : „Duceţi-vă, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el ; căci voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, când s-au suit din Egipt.” Şi cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.

1. Saul a bătut pe Amalec, de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului. A prins viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi 

2. a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l prin ascuţişul sabiei.

3. Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun ; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire, şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.

Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis :

  • „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci
    • se abate de la Mine şi
    • nu păzeşte cuvintele Mele.” Samuel s-a mâhnit şi toată noaptea a strigat către Domnul”.

III. Umblă prin Duhul Sfânt

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul”. (Galateni 5 : 25)

Pentru să şi umblăm, apostolul Pavel foloseşte gr. stoichōmen, provine din stoixéō : stoixos, „un rând, linie sau rang” „mergeți în linie”, în strictă conformitate cu un anumit ritm, plimbare în cadență, „a ține pasul” ; fig. să meargă după regulă.

În Fapte 21 : 24 scrie :

Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai[umbli ordonat] după rânduială şi păzeşti Legea”.

Romani 4 : 12

„ … calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur”.

Galateni 6 : 16

Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare !

Un exemplu de neascultare, (de om care a ascultat şi a făcut ce i s-a cerut, dar nu a procedat ca la carte), este redat în cartea I Împăraţi 13 : 1 – 10, unde găsim scris :

Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea Ieroboam la altar să ardă tămâie.

El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, şi a zis : „Altarule ! Altarule ! Aşa vorbeşte Domnul : „Iată că se va naşte un fiu casei lui David ; numele lui va fi Iosia ; el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor, care ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti !” 

Şi în aceeaşi zi a dat un semn, zicând : „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit : altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.” Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând : „Prindeţi-l !” Şi mâna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat şi n-a putut s-o întoarcă înapoi.

Altarul s-a despicat, şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului. Atunci împăratul a luat cuvântul şi a zis omului lui Dumnezeu : 

„Roagă-te Domnului Dumnezeului tău şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.” Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului, şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. 

Împăratul a zis omului lui Dumnezeu : „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, şi-ţi voi da un dar.” Omul lui Dumnezeu a zis împăratului : 

„Jumătate din casa ta să-mi dai, şi n-aş intra cu tine. Nu voi mânca pâine şi nu voi bea apă în locul acesta ; căci iată ce poruncă mi-a fost dată, prin cuvântul Domnului :

„Să nu mănânci pâine, nici să bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.” El a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel”.

Proorocul a greşit deoarece a dat detalii personale, (care probabil că trebuiau să fie păstrate ca secrete). Oare a făcut acest lucru pentru a se scoate în evidenţă, din cauza unei urme de mândrie, ca să se vadă cum a ales Dumnezeu să-i vorbească lui ?!

Cineva spunea că David nu a scris un psalm în care să se dea mare că l-a învins pe Goliat, (dar aici proorocul exact aşa ceva a făcut).

Saul însă a fost un alt tip de om, el şi-a atribuit nu numai meritele personale ci chiar şi merite pe care nu le avea :

Atunci când :

Ionatan a bătut tabăra filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând : „Să audă evreii lucrul acesta !” Tot Israelul a auzit zicându-se :

Saul a bătut tabăra filistenilor, şi Israel s-a făcut urât filistenilor.” Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal”. (I Samuel 13 : 3 – 4)

Una era vestea care se auzea între filisteni (adevărul : „Ionatan a bătut”) şi cu totul altceva se spunea la ştiri în Israel, (dezinformarea : „Saul a bătut”).

Poate exact acesta este motivul pentru care unii creştini nu-I sunt folositori Lui Dumnezeu ; sunt prea plini de ei, nu au (şi nici nu vor să cultive în viaţa lor) smerenia ! Să recunosc când altul (Ionatan) este mai bun decât mine (Saul) şi să pot să spun Aleluia, deoarece poporul Lui Dumnezeu a câştigat !


Întrebarea este : oare eu aud personal vocea Lui Dumnezeu, atunci când îmi vorbeşte ?