I. Trei paşi făcuţi pentru apropierea de Dumnezeu şi cunoaşterea Lui : rugăciunea, minunea şi lauda [Psalmul 65.1-13]

Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David – O cântare
1 Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.

2 Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.

3 Mă copleşesc nelegiuirile : dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.

4 Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale ! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

5 În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării !

6 El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere.

7 El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

8 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale : Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat.

9 Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească : 10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul.

11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.

12 Câmpiile pustiului sunt adăpate, şi dealurile sunt încinse cu veselie.

13 Păşunile se acoperă de oi, şi văile se îmbracă cu grâu : toate strigă de bucurie şi cântă”. (Psalmul 65 : 1 – 13)


David vorbea din experienţă despre aceste trei paşi pe care îi va parcurge în viaţă orice credincios (care se încrede în Domnul), în apropierea de Dumnezeu şi cunoaşterea Lui (atunci când trece prin situaţii complicate în viaţa lui de credinţă) :

  1. rugăciunea (v. 2),
  2. minunea (răspunsul Lui Dumnezeu la rugăciunea omului, v. 5) şi
  3. lauda (exprimarea recunoştinţei faţă de Dumnezeu, v. 8).

I. Rugăciunea (perioada de testare)

Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute. Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine. Mă copleşesc nelegiuirile : dar Tu vei ierta fărădelegile noastre”. (Psalmul 65 : 1 – 3)

Perioadele de testare (momentele de încercare), când uneori deşi ÎL rogi şi Îi faci chiar şi promisiuni sau chiar juruinţe (cumva pentru a-L îndupleca să te asculte), totuşi Dumnezeu nu face ce vrei tu !

În viaţa lui David putem observa şi următoarele trei stadii : Saul, Achiş, acceptarea voii Lu Dumnezeu.


1. Stadiul Saul

Dumnezeu aparent nu intervine deloc deşi lui David îi era promisă împărăţia şi totuşi Saul, (împăratul căzut), era la putere ! Uneori Dumnezeu nu procedează cum ne imaginăm noi.


2. Stadiul Achiş

În aceste condiţii, tindem să preluăm noi controlul pentru ca totul să revină la normal. Căutăm rezolvarea prin eforturile noastre … cumva noi să aducem răspunsul la rugăciunile pe care I le facem şi El se pare că nu ne ascultă !

De aceea facem planuri, poate acceptăm compromisul (cchiar şi viaţa duplicitară) iar într-un final acceptăm şi voia Lui Dumnezeu !


a. Planuri omeneşti

David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. Slujitorii lui Achiş i-au zis :

„Nu este acesta David, împăratul ţării ? Nu este el acela pentru care se cânta jucând : „Saul şi-a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii”?”

David a pus la inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor ; făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.

Achiş a zis slujitorilor săi : „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile ; pentru ce mi-l aduceţi ? Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui ?

Să intre el în casa mea ?” (I Samuel 21 : 10 – 15)


b. Viaţa duplicitară

David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul ; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel ; aşa voi scăpa de mâna lui.”

Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.

David şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achiş ; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două neveste : Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. David a zis lui Achiş : „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească ?”

Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul. De aceea, Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda până în ziua de azi. Timpul cât a locuit David în ţara filistenilor a fost de un an şi patru luni.

David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra gheşuriţilor, ghirziţilor şi amaleciţilor ; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela până la Şur şi până în ţara Egiptului.

David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş. Achiş zicea :

„Unde aţi năvălit azi ?” Şi David răspundea : „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliţi şi spre miazăzi de cheniţi.”

David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat ; „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică : „Aşa a făcut David.”

Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. Achiş se încredea în David şi zicea : „S-a făcut urât poporului său, Israel, şi va rămâne în slujba mea pe vecie”. (I Samuel 27 : 1 – 12)


c. Voia Lui Dumnezeu sau Facă-se voia TA

Predarea controlului vieţii mele în mâna Lui Dumnezeu se face parcurgând câţiva paşi :

  • Împotrivirea. În Faptele Apostolilor 21 : 12 – 14 găsim scris despre o acceptare a voii Lui Dumnezeu numai după încheierea tratativelor duse pentru a nu-i face Domnului pe plac : „Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo, am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns : „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima ? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis : „Facă-se voia Domnului !
  • Înduplecarea. „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă !” (Psalmul 143 : 10)
  • Acceptarea voii Lui. În Psalmul 40 : 8 scrie : „ … vreau să fac voia Ta, Dumnezeule !” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele”.
  • Supunerea totală (credinciosul caută mai întâi să facă ce vrea Dumnezeu). „ … vie Împărăţia Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. (Matei 6 : 10)

În Matei 26 : 42 avem notat un exemplu din viaţa Domnului Isus : „S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând :

Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta !” Domnul Isus a practicat ce ne-a învăţat !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :