II. Trei paşi făcuţi pentru apropierea de Dumnezeu şi cunoaşterea Lui : minunea [Psalmul 65.1-13]

Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale ! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării !


El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere. El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor. Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale …”. (Psalmul 65 : 4 – 8 a)

Pentru ca pe pământ lucrurile să decurgă normal, Dumnezeu intervine într-un mod nevăzut, în locuri în care nu ne-am aştepta. De ce ? Chiar şi munţii au nevoie de susţinerea Lui Dumnezeu, iar mării i se porunceşte să se liniştească ! Evident că de apă lină au nevoie marinarii, (cei ce se deplasează pe mare).

Ei sunt beneficiarii intervenţiilor Divine, de care au parte fără ca măcar să realizeze că acolo Dumnezeu a poruncit furtunii, iar ea s-a oprit, exact cum a făcut Domnul Isus.

Dar de ce-a făcut Domnul Isus au ştiut numai cei care erau în corabie cu EL, (s-a aflat de minune numai pe plan local) dar cât este Lacul Ghenezaretului de mare ? Pentru cei care erau pe mare, totul poate a avut doar o explicaţie naturală : A trecut furtuna !

Aşa este şi în viaţă. Munţii, marea etc. pot simboliza oamenii, (persoanele individuale sau popoarele) care trec prin tot felul de situaţii fără ieşire … până când ceva se întâmplă şi totul se termină cu bine !


Poate că atunci când David a scris : „În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni”, s-a gândit la un exemplu din viaţa lui, experienţa lui cu Dumnezeu fiind descrisă în cartea I Samuel 23 : 19 – 29. Aici este notat că :

Zifiţii s-au suit la Saul, la Ghibeea, şi au zis :

Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustiu ?

Coboară-te, dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău ; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului. Saul a zis :

„Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine ! Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret.

Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.”

S-au sculat, dar, şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustiul Maon, şi anume în câmpia dinspre miazăzi de pustiu. Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David.

Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă şi a rămas în pustiul Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustiul Maon. Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui.

David fugea repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, când un sol a venit şi a spus lui Saul : „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.”

Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecota [Stânca împărţirii]. De acolo David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi şi a locuit acolo”.


În Psalmul 86 : 10 găsim scris :

Căci Tu eşti mare şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu”.

ÎL rugăm pe Domnul Dumnezeu să facă şi în viaţa ta … minunea de care ai nevoie !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.